La plimbare prin oraş: ZIDURILE DE SPRIJIN

Zidurile de sprijin sunt elemente structurale ce pot deveni şi arhitecturale, nelipsite din peisajul construit, atunci când vorbim despre terenuri în pantă situate în localităţi de deal sau munte. Ele au menirea de a sprijini şi stabiliza pământul, fie atunci când s-a săpat o groapă, fie atunci când s-a adăugat pe terenul natural pământ de umplutură. În Sinaia, aproape că nu există stradă care să nu fie susţinută de un zid de sprijin sau clădire care să nu le fi folosit pentru amenajarea platformelor dimprejur.
Realizate în mod tradiţional din piatră, pentru că este rezistentă şi pentru că se găseşte din belşug, zidurile de sprijin pot avea uneori grosimi şi înălţimi apreciabile, răspunzând forţei de împingere a pământului din spatele lor prin masivitate şi prin inerţia propriei greutăţi.
Atunci când sunt multe sau de dimensiuni mari, meşterii pietrari au adăugat, pentru a sparge aspectul lor monoton, elemente decorative specifice (arcade, contraforţi, nişe, fante) realizate din piatră sau alte materiale naturale durabile, unele din ele având şi rol funcţional: fântâni, bănci, adăpost ş.a.
Cel mai mare duşman al unui zid de sprijin este apa. Pentru a nu pătrunde în interior, spaţiile dintre pietrele zidite se rostuiesc cu un mortar dur, deasupra zidului se realizează un „capac” din mortar sau mozaic, iar apa de infiltraţie care se poate acumula în spatele lui este eliminată prin goluri lăsate din loc în loc (barbacane) şi colectată într-o rigolă aflată la baza zidului.
Chiar şi aşa, în timp, apa îşi face loc, iar mai apoi, ciclurile repetate de îngheţ/ dezgheţ produc dislocarea pietrelor şi chiar distrugerea zidului. Odată cu asta, se produce şi destabilizarea terenului care, nemaifiind susţinut, va aluneca la vale. Deci, chiar dacă par la prima vedere „indestructibile”, o minima întreţinere rămâne singura garanţie a bunei lor comportări în timp
Necazul este că, fiind realizate de obicei chiar pe limita de proprietate, uneori nu mai ştim ale cui sunt aceste ziduri de sprijin. Vedeţi mai jos o imagine în care, deasupra unui zid de sprijin, se afla un trotuar care aparţine administraţiei locale, iar la bază se găseşte un important drum care este în administrarea unei instituţii naţionale. Când discutăm despre profit din postarea de reclame, toata lumea îşi invocă dreptul de proprietate. Când vine, însă, vorba despre reparaţii, zidul este al nimănui. Şi, uite aşa, precum copilul cu două moaşe, acest zid de sprijin rămâne neîntreţinut, iar barierele auto din plastic jigărit aruncate la baza lui nu pot tine loc necesarelor lucrări de reparaţii.
Orice lucru în exces este dăunător. La fel se întâmplă şi cu zidurile de sprijin. Sunt destui cei ce doresc să transforme terenul denivelat, pe care şi-au construit casa de la munte, într-o succesiune de platforme orizontale, folosind pentru asta nenumărate ziduri succesive. În afară de faptul că se modifică, în mod artificial, un peisaj natural, frumos tocmai prin unitatea lui, astfel de intervenţii schimbă brutal un echilibru firesc, punând în pericol stabilitatea şi siguranţa vecinătăţilor şi transformând o simplă locuinţă într-o adevărată cetate.
Nu mereu, dacă este mare, greu şi din beton, un zid de sprijin este şi rezistent. Pentru sprijiniri, în afară de piatra şi beton, există şi soluţii alternative, ecologice, mult mai puţin agresive, începând cu taluzurile înierbate, ţăruşi din lemn înfipţi în şiruri, plantaţiile de consolidare şi până la vechile împletituri din răchită sau stabilizări moderne cu reţele de plasă metalică.
Deşi sunt necesare, uneori chiar de neînlocuit, zidurile de sprijin trebuie folosite cu moderaţie, nu doar pentru că alterează peisajul, ci şi pentru că, de fapt, ele sunt un fel de „proteze” pentru nişte răni artificiale produse chiar de noi pământului.arh. Nicolae Dan MANEA