Turism

Albumul cu fotografii: STAŢIUNEA BALNEARĂ

pozaAşa arăta zona centrală a staţiunii balneare Sinaia în anul 1900. Poţi vedea în prim plan Parcul Central cu fântâna arteziană şi hotelul Caraiman iar în planul îndepărtat poţi distinge în lungul bd. Dimitrie Ghica (azi Carol I) câteva dintre clădirile ce mai există şi astăzi: vila Holiday, casa Sturdza, vila Costinescu ş.a.m.d.
Sunt desigur şi lucruri care s-au schimbat. Hotelul Balnear a ars iar pe locul lui s-a construit mai târziu hotelul Palace, vechiul pavilion de muzică a dispărut fiind recent refăcut într-o formă stilizată, regretabil de multe din casele de pe bulevard ca şi curţile lor generoase nu mai sunt fiind înlocuite în general cu construcţiile mătăhăoase, nereprezentative şi agresive ale epocii comuniste muncitoreşti: hotelul Sinaia, hotelul Montana, Complexul Comercial, Complexul Prestarea, Poşta. Dar nu înlocuirea unor construcţii vechi cu altele noi este de fapt problema, ci schimbarea dramatică de atitudine faţă de patrimoniul construit şi cultural având ca rezultat o degenerare calitativă continuă a atmosferei generale din Sinaia.
Privind în ansamblul ei vechea imagine, ceea ce te frapează este calmul, ordinea şi raportul firesc dintre construcţii şi cadrul natural care rămâne dominant. În lungul bulevardului central clădirile sunt de dimensiuni modeste, de obicei vile cochete, mult retrase faţă de stradă, având în faţă o întinsă zonă verde. Sinaia ne apare liniştită, aşezată şi destinsă, aşa cum îi stă bine unei staţiuni balneare, renumită pentru aerul ozonat şi peisajul liniştitor.
Nu întâmplător lucrurile au stat aşa pentru că Sinaia beneficia încă din 1900 de o concepţie unitară de dezvoltare urbană materializată în anul 1901 în unul din primele regulamante de urbanism din ţară. Profitând de cadrul ei natural deosebit, de factorii de mediu favorabili, de o amplasare geografică fericită, dar şi de prezenţa Castelului Peleş şi a Familiei Regale, Sinaia s-a dezvoltat impetuos, devenind în perioada interbelică cea mai importantă staţiune balneară din România. Din păcate, din acel moment a început şi continuă declinul permanent al localităţii,care bâjbâie între vechiul ei statut de staţiune de elită şi interesele imobiliare mărunte între turism şi industrie, între lucrul de calitate bine făcut şi cantitatea plătitorilor de taxe, între parcurile liniştite şi cartierele aglomerate. Discutăm despre o pierdere de identitate, despre ignorarea tradiţiei, despre dispreţul cras faţă de valori în contextul unei lipse acute de viziune.
Privind poza de azi a staţiunii, oraşul Sinaia pare rătăcit prin desişul unei păduri pe care nu o mai poate vedea ”din cauza copacilor” în căutarea unei poteci care să o ducă spre un viitor pe care şi-l doreşte şi pe care îl merită.
Ca o tristă concluzie cu privire la starea staţiunii Sinaia, parafrazându-l pe Tănase putem spune cam aşa: ”am distrus tot ce-am avut, şi cu asta ce-am făcut?”arh. Nicolae Dan MANEA

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co