Albumul de familie: CLĂDIRILE DISPĂRUTE DIN PARC
Odată cu noua parcelare din 1880 cu trasarea străzilor şi apariţia primelor ”case de sănătate” se impunea realizarea unei grădini publice şi, în acest scop, Eforia Spitalelor Civile îl angajează pe grădinarul peisagist belgian Eder. Parcul este proiectat în 1881 pe domeniul Dimitrie Ghica, pe un teren liber unde aveau loc târgul de vite şi mai apoi bâlciul (care apar în tabloul ”Bâlci la Sinaia” realizat în 1873 de Nicolae Grigorescu). Pentru realizarea lui sunt mutate două străzi care îl străbăteau: drumul naţional spre Predeal şi cel de la gară spre Mănăstire care ajung pe actualul lor traseu. În ghidul din 1903 ”Sinaia şi împrejurimile sale”, Al. Gălăşescu ne spunea: parcul era atracţia staţiunii, plin de trandafiri şi de flori ce se schimbau de două ori pe vară, alei pietruite cu mărgăritar alb, pavilion de muzică unde în sezon cânta fanfara în fiecare zi, două fântâni arteziene, un loc deschis încât permitea admirarea munţilor, a clădirilor din jur şi a Mănăstirii. La acea vreme, în afară de hotelul Regal (în prezent vila Parc) şi de hotelul Caraiman, în parcul central mai existau câteva clădiri emblematice pentru oraş, dispărute azi:
Vila DIMITRIE GHICA, este una dintre primele ”case de sănătate” realizate în Sinaia după parcelarea din 1870. Clădirea cu etaj şi balcon perimetral a fost înălţată în 1875 de chiar primul efor, prinţul Dimitrie Ghica, pe locul actualului Casino din Sinaia.
Hotelul SINAIA, primul hotel din staţiune, se ridică sub dealul Mănăstirii din iniţiativa Eforiei pentru a găzdui distinşii călători care nu mai aveu loc în chilii, dar şi pentru cei cu mai puţină dare de mână, care să îşi facă la munte cura de aer curat şi apă de izvor. Construcţia începe în 1870 fiind destinată în special îngrijirii persoanelor care nu îşi permiteau să meargă la cură în străinătate. Hotelul este finalizat în 1871 şi a fost denumit ”Sinaia”, precedând astfel numele viitoarei localităţi. Primul hotelier a fost austriacul Josef Ungarth, valetul prinţului Dimitrie Ghica care a iniţiat şi supravegheat în deaproape lucrările de construcţie. Clădirea avea curte interioară cu dependinţe şi grajduri pentru cai şi trăsuri. La 9 august 1871, Regele Carol I îi scria tatălui său: ”jos la baza înălţimii deasupra căreia se află Mănăstirea, s-a clădit un oţel în stil elveţian, care acum este plin de vizitatori”. Hotelul arde în 1911, fiind complet distrus.
Cazinoul şi Cofetăria RIEGLER se găseau lângă hotelul Sinaia, undeva între actualul Casino şi hotelul Palace. În primul deceniu al secolului XX, vara concerta aici orchestra lui Eduard Wilhelm Strauss, valsurile lui Ivanovici fiind nelipsite din repertoriu. La Cazinoul Riegler se jucau cărţi, se asculta muzică, se dansa şi se făceau consumaţii la bar. Clădirea este distrusă în întregime în urma incendiului devastator din 1911, împreuna cu hotelul Sinaia.
În urma afluxului de turişti aduşi la Sinaia de ”trenurile de plăcere” pe nou construita (1879) cale ferată Bucureşti-Predeal, până în vara anului 1880, Eforia termină şi dă în folosinţă (cam pe amplasamentul de azi al Hotelului Palace) Stabilimentul BĂILOR DE HIDROTERAPIE, cu instalaţii complete pentru tratament (după metoda prof. Winternitz) conduse de un medic specialist cu personal specializat în aplicarea tratamentelor: masaj, băi cu abur, duşuri alternative, electroterapie (cu sezon de băi de la 1 iunile la 15 septembrie).
Despre toate aceste clădiri ne mai amintesc doar fotografiile de epocă şi minunatele gravuri ale lui Th. Maierhofer. În parcul central însă, aceste amintiri s-au şters complet şi iată de ce, măcar marcarea locurilor în care s-au aflat aceste construcţii ar putea deveni un binemeritat act reparator. arh. Nicolae Dan MANEA
