Turism

Teorie şi realitate: STRATEGIA DE DEZVOLTARE

Strategia de dezvoltare durabilă este o formulare ajunsă azi ”la modă” despre care a auzit mai toată lumea, tuturor ni se pare ca fiind ceva evident necesar şi foarte mulţi trăim cu impresia că şi înţelegem despre ce este vorba. Faptul că lucrurile nu stau chiar aşa, se mani- festă atunci când suntem puşi să vorbim despre ea, să o definim sau să o explicăm altora.
STRATEGIE: termen cu rezonanţă militară, plan pe care îl pui la cale înainte să începi o bătălie şi care detaliază tactica prin care urmează să îţi înfrângi adversarul sau să îţi depăşeşti limitele; ea se ocupă de pregătirea şi planificarea unei confruntări (DEX).
DEZVOLTARE: proces firesc şi complex de valorificare şi îmbunătăţire a unui set de condiţii date; trecerea prin diferite faze progresive spre o treaptă superioară (evoluţie), a amplifica în mod creator o doctrină, o teorie, o idee, a completa cu  idei noi (DEX).
DURABILĂ: echivalent cu trainic, rezistent, viabil; ceva care ţine sau se desfăşoară într-o perioadă determinată de timp; a persista, a se menţine multă vreme în stare bună; clădit cu migală şi răspundere pentru a asigura continuitatea unui proces peste generaţii, peste interese şi peste timp (DEX).
Preluând şi amestecând toate aceste informaţii, putem încerca să definim strategia de dezvoltare durabilă ca fiind un plan cu un scop unanim acceptat care se derulează într-un interval de timp prestabilit (termen scurt, mediu sau lung), la care aderă toate segmentele unei comunităţi, un plan ce are în vedere asigurarea unei evoluţii, dar şi a continuităţii acestui proces şi care cuprinde nu doar obiectivele propuse, dar şi modul în care ele pot fi îndeplinite.
Niciuna dintre localităţile de pe Valea superioară a Prahovei nu poate pune la dispoziţia propriilor cetăţeni şi nu poate prezenta investitorilor externi o strategie de dezvoltare proprie sau comună. Afirm acest lucru pentru că, dacă ar exista aşa ceva, ar trebui să ştim şi noi, în conformitate cu procedurile transparente de consultare publică prevăzute de lege. Desigur că vă gândiţi cât de greu este de formulat o strategie, cât este ea de complicată şi de complexă.
Suntem în Statele Unite, într-un mic orăşel montan aflat într-un moment de decizie pentru cetăţeni şi adiministraţie. Sectorul industrial este în declin iar activităţile turistice ce au fost la un moment dat subordonate celor industriale au decăzut. Consultând cetăţenii, la întrebarea: ”care consideraţi că este elementul definitoriu pentru oraşul nostru?”, administraţia a primit cel mai frecvent răspuns: ”muntele care străjuieşte de veacuri localitatea” şi, în consecinţă, a elaborat şi aprobat o strategie de dezvoltare cu un singur punct: orice locuitor al oraşului are dreptul să poată privi muntele.
Exemplul dat, care este unul real, pare simplist, dar haideţi să vedem care au fost consecinţele. S-a facut în primul rând, o alegere clară între industrie şi turism în favoarea ultimei; muntele a devenit simbolul localităţii iar promovarea brand-ului a dus la revigorarea turismului; toate clădirile noi au fost orientate spre munte şi astfel aşezate încât să nu obtureze vizibilitatea vecinilor şi nici a celorlalţi cetăţeni spre munte; noile străzi au fost direcţionate spre munte; în parcuri şi pe alei copacii au fost astfel plantaţi încât să nu îngrădească vizibilitatea dar, cel mai important efect a fost acela că cetăţenii respectivului oraş, în calitatea lor de coautori ai acestei strategii, s-au implicat şi au vegheat permanent la aplicarea întocmai a acesteia în practică.
Iată ce efecte ar fi avut în Sinaia ultimilor 20 de ani aplicarea aceastei simple fraze strategice: nu s-ar fi construit clădiri înalte sau înghesuite, valea râului Prahova nu ar fi fost invadată de clădiri industriale, turismul s-ar fi dezvoltat în detrimentul industriei, problema defrişărilor şi-ar fi găsit o soluţie echilibrată iar spaţiile verzi ar fi fost astăzi dominante în raport cu cele construite, ”paravane” precum hotelurile Montana şi Sinaia nu ar fi existat în centru, clădirile vechi ar fi fost reparate şi nu dărâmate, străzile din Tirul cu Porumbei nu ar fi fost croite la întâmplare şi nu în ultimul rând, ar fi existat o permanentă atitudine civică activă, îndreptată în folosul oraşului, atitudine care, ca şi strategia durabilă de dezvoltare, lipseşte cu desăvârşire.  arh. Nicolae Dan MANEA

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co