Salvaţi Sinaia! – Belvederile din Sinaia: Stânca Sfânta Ana
Campania SALVAŢI SINAIA este iniţiativa câtorva arhitecţi locali, inițiată acum mai bine de doi ani, cu sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, ce îşi propune monitorizarea staţiunii din punct de vedere arhitectural
şi urbanistic.
Sinaia nu a fost o alegere întâmplătoare. În afară de renumele ei de cea mai importantă staţiune turistică montană şi de reputaţia încă vie de fostă reşedinţă Regală, este şi localitatea cu cele mai multe monumente de arhitectură pe cap de locuitor din România.
Era peste poate să fii la sfârşit de săptămână în plimbare la Sinaia şi să nu mergi să vezi Stânca Sfânta Ana. Pe platforma nivelată de la baza stâncii, care mai există şi astăzi, erau mai tot timpul rânduite trăsuri iar vizitatorii, în ţinute elegante, îşi clăteau privirea cu panorama superbă a oraşului, inspirau adânc aerul ozonat şi îşi alinau setea cu o bere rece de Azuga.
Învăluită în legendele munţilor Bucegi, stânca Sfânta Ana a fost la un moment dat locaţia unui vechi schit, mica grotă şi cele câteva inscripţii de pe pereţi amintind azi de acest moment. Mai târziu, în 1897, Societatea Carpatină Sinaia, fondată de un grup de drumeţi entuziaşti dintre care îi amintim doar pe: Tache Ionescu, Bucura Dumbravă, arhimandritul Nifon şi Iosif Sângiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, dispărut azi.
Panoramă deosebită
Acest loc extrem de frumos şi la îndemâna oricui, a fost pe nedrept abandonat şi apoi uitat. O săgeată mâzgălită pe o stâncă este aici singurul indicator pe care îl poţi găsi. Mai apoi, pe marginea drumului care este blocat cu un stâlp metalic, un panou te îndeamnă să te întorci dacă nu vrei să te întâlnești nas în nas cu un urs.
Cei care îşi iau inima în dinţi şi merg totuşi mai departe, descoperă un loc minunat, liniştit, sobru prin înălţimea, duritatea şi strălucirea stâncii şi, în acelaşi timp, prietenos prin calmul panoramei care ţi se deschide larg în faţă: staţiunea Sinaia ghemuită la poalele domoale şi împădurite ale munţilor Baiului.
Aş vrea să-i întreb ceva pe sinăieni şi nu doar pe ei: De când nu aţi mai fost la Stânca Sfânta Ana?
Câţi dintre copiii sau nepoţii dumneavoastră au auzit de ea sau când a avut loc ultima excursie cu copiii, organizată de una dintre şcolile din zonă în acest loc?
Ce este de făcut?
– date despre loc şi imaginea lui trebuie să apară în ilustrate, hărţi sau monografii, trebuie să apară în oferta turistică a staţiunii;
– traseul trebuie marcat cumsecade, deblocat şi indicat pe hărţile turistice;
– pentru a degaja câmpul vizual este necesară o cosmetizare a vegetaţiei ce a invadat locul;
– prin efortul comunităţii locale se pot face minime amenajări ecologice pentru delimitare, confort şi siguranţă, adică o balustradă din lemn rotund, câteva bănci de lemn, o platformă şi, de ce nu, se poate chiar reclădi vechiul pavilion din 1897.
Dan MANEA
