La plimbare prin oraş: WC-uri PUBLICE
Poţi aprecia cel mai bine nivelul de civilizaţie al unei ţări, după calitatea drumurilor şi după wc-urile publice iar toţi cei care aţi călătorit în străinătate, vă daţi seama bine cum stau lucrurile. Se mai spune că este extrem de dificil să povesteşti prietenilor un film pe care nu l-ai văzut. În această ingrată situaţie mă aflu şi eu acum, încercând să scriu despre wc-urile publice din Sinaia, pentru că ele lipsesc cu desăvârşire. Situaţia în staţiune, nu a fost mereu aşa, motiv pentru care invocarea ”grelei moşteniri” nu poate fi o scuză. Parcul central din Sinaia avea un wc public în clădirea care mai există şi astăzi, a atelierelor hotelului Caraiman. Chiar în centrul staţiunii, sub podul (azi dispărut) care traversa Valea Caseriei (în zona complexului comercial) există de asemeni o astfel de dotare. Chiar şi în perioada comunistă s-au realizat wc-uri publice (clădirile există şi azi) în parcarea hotelului Montana şi chiar în curtea Castelului Peleş. Wc-urile publice sunt dotări edilitare absolut necesare unei localităţi civilizate, menite să asigure buna ei funcţionare şi o normalitate a confortului cetăţenilor sau turiştilor. Există criterii tehnice de dimensionare în funcţie de populaţia permanentă sau sezonieră a oraşului iar acest tip de construcţii, care sunt realizate de obicei în subteran, apar uniform distribuite în teritoriu, marcând punctele lui de interes (gara, obiective turistice) sau pe cele mai aglomerate (piaţa, parc, zone comerciale). Pentru a fi util, un wc public, nu e suficient să existe, el trebuie şi să poată fi folosit, nu este suficient să îndeplinească normele specifice de dotare şi cele sanitare, ci trebuie să fie şi accesibil, bine întreţinut, semnalizat şi îngrijit corespunzător. Astăzi, Sinaia, perla staţiunilor turistice montane, nu are nici un wc public. Chiar şi cele câteva vechi existente, au fost închise (cel de la Peleş) sau abandonate (cel din parcarea hotelului Montana). Pare cel puţin o obrăznicie să vorbeşti despre turism de nivel internaţional, despre strategii sofisticate bazate pe dezvoltare durabilă atâta timp cât nu poţi să asiguri lucruri mărunte cum sunt străzile, locurile de parcare, apa curentă sau wc-uri publice, ori atâta timp cât continui să deversezi mizerii în propriile cursuri de apă.
Pentru că de fapt aici s-a ajuns. Natura, ca şi oamenii ”inventivi”, găseşte mereu o alternativă. Astfel, cel mai mare, mai ”popular” şi la îndemână wc public din Sinaia este parcul oraşului. La polul opus, cel mai de lux wc public a devenit de ceva vreme Capela gen. Ion Florescu, monument de arhitecturaă, situat în zona telecabinei. Cursurile interne de apă precum Valea Caseriei sau Vânturişul, fac şi ele parte din această listă, aducându-şi permanent aportul de ”aerosoli” proaspeţi pentru ca în final, râul Prahova să adune toate aceste mizerii, într-un efort disperat de a repara ce se mai poate din ceea ce numim mediu sau cadru natural.
Am trecut intenţionat de la problema punctuală a wc-urilor publice la cea a canalizării oraşului. Un sistem de canalizare este compus din canale colectoare şi un echipament de epurare. Existenţa unui sistem funcţional de canalizare este criteriu obligatoriu de clasificare pentru staţiunile turistice din România. Dacă ar fi să respectăm doar acest criteriu, oraşele Buşteni, Azuga, Predeal şi chiar Sinaia, care ”se numesc” staţiuni, dar care deversează constant apele lor murdare direct în râul Prahova, ar trebui să dispară toate de pe harta turistică a ţării.
Revenind însă cu o concluzie, vă pot spune doar că, în lipsa unor minime dotări adecvate, spaţiile publice din centrul staţiunii Sinaia tind să devină chiar ele wc-urile publice de care oraşul duce lipsă. arh. Nicolae Dan MANEA
