La plimbare prin oraş: UNGHI DE VEDERE

După o ascensiune spectaculoasă, cobori din telecabină la Babele şi pleci grăbit şi curios să vezi „sfinx”-ul. După ce urmăreşti câteva minute o potecă uşoară, îţi apare în faţă un bolovan mare şi diform despre care toţi susţin cu tărie ca ar fi celebrul monument. Abia după ce îi dai ocol, observându-l cu atenţie, constaţi că, privit dintr-un anume punct şi doar din acel punct, poţi recunoaşte profilul uman al „sfinx”-ului, cel pe care ţi-l aminteşti din ilustrate. Este foarte important, deci, unghiul din care vezi lucrurile. Ceea ce, privit aproape de peste tot, pare a fi doar un bolovan, privit dintr-un anume unghi de vedere, apare ca fiind cu totul altceva.
Cu puţină abilitate, această observaţie poate fi cu uşurinţă extrapolată la multe alte obiecte, la fenomene naturale sau artificiale, la oameni şi la acţiunile lor, la clădiri, la politică, chiar şi la viaţă, în general.
Multe dintre manifestările culturale legate de Festivalul Internaţional „George Enescu” au avut loc în sălile Cazinoului din Sinaia, dar, tot aici, au loc periodic şi târguri de haine. În fiecare sâmbătă, în faţa hotelului Sinaia, cântă fanfara, spre deliciul trecătorilor care se opresc impresionaţi; peste drum, chiar în centrul staţiunii, pe un teren devenit liber, a poposit circul, cu corturi şi vagoane pe roţi. O dată pe an, pe bulevardul central, defilează automobilele de epocă şi tot o dată pe an, pe străzile staţiunii, are loc un zgomotos şi infernal raliu cu maşini moderne. Sunt destui cei ce vor afirma că şi târgul de haine, şi circul, şi raliul sunt acţiuni bune ori necesare dar, aşa cum vă spuneam mai devreme, pe când căutam „sfinx”-ul, depinde de unghiul din care vezi lucrurile.
Liniştitele şi însoritele cartiere rezidenţiale din Sinaia încă ne mai uimesc cu eleganţa clădirilor lor vechi. Printre ele, s-au strecurat, păşind parşiv, cu grijă, dar încălţate cu bocanci, marile investiţii imobiliare, blocurile. Ele reprezintă pentru unii dovada „dezvoltării oraşului” şi surse de bani la bugetul local. Alţii vor spune despre aceste blocuri că distrug unitatea arhitecturală şi liniştea Sinaiei, că produc aglomeraţie şi suprasolicită infrastructura staţiunii, depinde doar din ce „unghi” priveşti lucrurile.
Când te grăbeşti să asfaltezi un drum important din oraş, s-ar zice că faci un lucru bun, dar când, peste doar un an, drumul e plin de gropi de la branşamente şi conducte uitate, iar după prima ploaie serioasă el este parţial distrus, parcă miroase a bătaie de joc, a minciună şi a bani aruncaţi pe fereastră. Aşa cum ziceam, depinde de unde, din ce tabără, priveşti lucrurile.
În inima staţiunii, la marginea parcului central, se repară şi se extinde o clădire. Nu este o clădire oarecare, este cel mai vechi hotel în viaţă din Sinaia. Pare foarte în regulă că s-a găsit cineva să aibă grijă de ea, pentru că ajunsese aproape o ruină. Dar, dacă te gândeşti că, pentru asta, s-au tăiat câţiva vechi copaci de la limita parcului, parc devenit el însuşi organizare de şantier, că totul se face după ureche şi fără proiect, că cele câteva locuri de parcare existente au dispărut, că lucrarea se executa fără avize şi autorizaţie şi când constaţi că şi autorităţile, cele pe care tu le plăteşti, privesc liniştite, inocente şi pasive, lucrurile nu mai par de loc în regulă, depinde, cum ziceam, doar în ce moment şi de unde te uiţi la ele.
Voi, din ce „unghi de vedere” vedeţi lucrurile?
arh. Nicolae Dan MANEA