Ce s-a întâmplat cu Cristian?

Cristian Tănăsoiu era originar din Boldeşti-Scăieni. Lucrase prin Bucureşti în construcţii, pe bani puţini, la „negru”. Cum treaba nu prea mergea, s-a hotărât, de comun acord cu familia, să plece în Spania, în primăvara lui 2007.
Cristian avea 21 de ani şi era dornic să se realizeze. Şi în Spania lucra tot la „negru”, dar banii parcă erau mai… „albi”. În noiembrie 2007, îşi sună mătuşa, sora şi bunica, ce-i ţinuse loc de mamă, spunându-le că vine acasă, pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Avea bilet la autocar pentru 17 decembrie. A mai sunat o dată, pe 8 decembrie, să le spună că e bine. A fost pentru ultima oară când cei din ţară i-au mai auzit vocea. A doua zi, pe 9 decembrie, de ziua lui, familia îl sună pentru a-i ura cele cuvenite, dar nu au putut face acest lucru – telefonul era închis. Văzând că întârzie, că trec sărbătorile şi Cristian nu mai dă niciun semn de viaţă şi nici nu mai răspunde la telefon, după cinci săptămâni de griji şi de gânduri negre, bunica sa a sesizat Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Prahova, mai precis pe 18 ianuarie 2008. Timpul a început să curgă greu peste familia Tănăsoiu. Rudele nu au mai auzit nici o veste despre Cristian. Nu ştiau unde să-l caute, nu le dăduse nicio adresă, nici din Madrid, nici din Alcobendas, unde îşi găsise ultima oară de muncă.
O rază de speranţă
Pe 15 noiembrie 2010, familia primeşte, în sfârşit, de la IPJ Prahova, o veste ce le-a umplut tuturor inimile de bucurie. Cristian fusese găsit. Era în viaţă! Sau cel puţin aşa se înţelegea din adresa oficială: „(…) în urma verificărilor efectuate, autorităţile spaniole, prin Interpol Madrid/Spania, ne-au comunicat că acesta a fost localizat pe teritoriul Spaniei şi locuieşte la următoarea adresă: AV Europa (Antiguan-I) en via publica / Alcobendas”. A doua zi, o rudă sună la numărul lui Cristi, la care în tot acest timp, răspunsese doar un robot. Nu mică le-a fost mirarea când a răspuns o fată în limba spaniolă, precizându-le că nu-l cunoaşte pe Cristian.
O veste cutremurătoare
Sora prahoveanului, Andreea Tănăsoiu, se hotărăşte să plece, împreună cu mătuşa sa, în Spania, pentru a lămuri lucrurile. Pe 30 noiembrie, cele două femei ajung la poliţia din Alcobendas, fiind ajutate de o cunoştinţă să comunice cu spaniolii, şi primesc o veste groaznică. De la poliţie află cu stupoare că băiatul fusese găsit mort, prin spânzurare, pe 17 noiembrie, la două zile după ce rudele din România aflaseră că trăieşte. Andreei Tănăsoiu nu-i venea să creadă că bucuria gândului de a-şi revedea fratele se transformase într-o tragedie. Aşa cum era şi normal, tânăra a încercat să afle cât mai multe lucruri despre ce s-a întâmplat cu fratele ei. A fost de acord să i se preleveze probe ADN pentru verificările de rigoare. Poliţia spaniolă i-a spus că se va face necropsia bărbatului, inclusiv analize toxicologice, dar care durează mult până vor fi finalizate.
Ceea ce a mai aflat Andreea despre fratele ei nu a făcut decât să-i adâncească mai mult suspiciunile cu privire la moartea lui. I s-a spus că fusese găsit pe stradă, la începutul anului 2009, de către oamenii Fundaţiei Rais, fiind slăbit şi amnezic, într-o „lume” a lui, neavând niciun act asupra sa. Reprezentanţii fundaţiei i-au acordat ajutor, internându-l în spital şi ajutându-l să-şi facă un alt paşaport. În urma investigaţiilor medicale, i s-a pus şi un diagnostic de schizofrenie. S-a încercat să se ia legătura cu familia, dar nu s-a reuşit. Cel puţin aşa i s-a spus Andreei. Pe de altă parte, în scriptele poliţiei din Alcobendas, apare, în februarie 2010, o plângere coerentă, depusă de Cristian Tănăsoiu, precum că şi-a pierdut actele, telefonul şi un aparat foto. În aprilie 2010, ajutat de Fundaţie, i se eliberează un nou paşaport prin consulatul din Madrid. Andreea Tănăsoiu se întreabă firesc dacă nu ar fi fost normal să fi aflat de atunci despre fratele ei, dat fiind faptul că fusese dat dispărut prin Interpol, cu atât mai mult cu cât un reprezentant al Fundaţiei Rais i-a spus că, atunci când l-au ajutat să-şi facă paşaport, nu-şi aducea aminte decât numele de Cristi. În aceste condiţii, cei de la consulat au apelat la… Poliţia Română. „Nu ştiu ce să mai cred. Poliţia, Interpol-ul nu prea şi-au făcut treaba, nu ne-au anunţat, cei de acolo nu ştiau că e dat dispărut, nu ştiu cum poate o fundaţie să-l găsească, să-l ajute, dar să nu-i găsească familia. Actul oficial prin care am aflat că fratele meu e mort a ajuns la noi abia pe 8 decembrie 2010, în condiţiile în care el fusese găsit spânzurat pe 17 noiembrie. Odată ce l-au ajutat să-şi facă paşaportul, luându-se legătura cu autorităţile române… Totul mi se pare ciudat”, a declarat Andreea Tănăsoiu, care se întreabă dacă ar fi putut fi evitată această tragedie. Dacă nu cumva, undeva, în Spania sau România sau în ambele ţări, funcţionarii desemnaţi să se ocupe de astfel de cazuri nu şi-au făcut datoria aşa cum ar fi trebuit.
Fiecare să-şi regăsească liniştea
Deocamdată, trupul lui Cristian Tănăsoiu se află la morga din Madrid, aşteptând să fie ridicat. Rudele au reuşit să strângă o parte din banii cu care să-şi aducă fratele, respectiv nepotul, acasă, pentru a-l înmormânta creştineşte. Fundaţia Rais s-a oferit să-i ajute şi ea în acest sens, cu o anumită sumă, şi, în mai puţin de o lună, acest lucru se va putea înfăptui. Rămân, însă, multe semne de întrebare referitoare la perioada în care familia nu a ştiut nimic de el. În speranţa că-şi vor putea găsi liniştea, rudele îi roagă să rupă tăcerea pe cei care pot oferi informaţii despre cele întâmplate în Spania, cu Cristian Tănăsoiu. Carmen NEGREU