Turism

Belvederile din Bucegi: CASA OMUL Mihai Haret

”Numai cei cari au dârdăit la Omul, pe când nu era adăpost, pot înţelege pe deplin ce înseamnă azi ”Casa Omul” pe Vârful Omului”, 2 septembrie 1926, Harriet Ştefănescu. ”Nu vă gândiţi la un confort prea mare; ar trebui să mulţumim îngrijitorului casei pentru oboseala aducerei unui braţ de lemne precum şi a unui pahar cu apă”, 30 iunie 1926, Ion Savescu. ”Am
petrecut noaptea în condiţiuni excelente. Mulţumirilor exprimate de excursioniştii precedenţi le adaogăm şi pe ale noastre. Plecăm pe ploaie, promiţătoare de senzaţii…ude, spre Bran prin Mălăieşti” 13 august 1926, Ionel si Lola Patriki. ”Casa foarte bună, apărată de vânt şi ploaie. Soţii Stanila încântători. Cei cari doresc la Omul, oţel cu confort modern, calorifer, electricitate, apă caldă, ascensor, sunt rugaţi să facă Turing-Clubului României donaţiuni în numerar, suficiente pentru a se realiza asemenea dorinţe”, 3 septembrie 1926, ss indescifrabil. ”Să vii la jumătatea lui Noemvrie la Omul şi să găseşti casa încălzită, hrană caldă, ceai delicios cu pesmeţi şi băutură divină, întrece tot ce se poate închipui” 14 noemvrie 1926, Abert Nacht.
Sunt spicuiri din registrul ”Casei Omul Mihai Haret” pe care le-am găsit în Anuarul Bucegilor din 1927 editat la Sinaia de Turing-Clubul Roman, asociaţie pentru turism şi protecţia naturii.
La Omul, timpul parcă a stat pe loc. Întâmpinat de un peisaj selenar învăluit în legende stranii ale Bucegilor şi vegheat de misterioasa piramidă a vârfului Bucura, poţi găsi totuşi aici ultima cabană autentică din Bucegi unde se mai poate bea încă un ceai din plante de munte cu rom. Te poţi odihni în sala de mese sau la soare, pe băncile din faţa cabanei, dar poţi rămâne şi peste noapte în dormitorul separat, în cel comun sau în pod la priciuri. Vârful Omul este situat la o răscruce de drumuri şi funcţionează ca o placă turnantă, putând ajunge aici din Bran prin Simon, din Predeal prin Diham-Mălăieşti, de la Peştera prin obârşia văii Ialomicioarei, din Buşteni pe Valea Cerbului sau din Sinaia venind pe platou.
Nimic nu poate contura mai complet istoricul acestei cabane decât referirile din discursul de inaugurare rostit în ziua de 7 septembrie 1926 de Mihai Haret, preşedintele Turing-Clubului Român: Casa Omul a fost lucrată la Buşteni în august 1924, montată şi demontată în curtea funicularului Schiel, petrecând iarna tot acolo. Materialul a fost apoi urcat sus pe creastă cu ajutorul funicularului în iunie 1925 şi apoi transportat aici cu ajutorul preţios dat de batalionul Sinaia, mulţumită lt.col.Alex Oraşanu. Montarea definitivă a început la 15 septembrie 1925, fiind complet terminată în ziua de 24 decembrie 1925 graţie zelului fraţilor Pescaru.
Urmează o parte foarte interesantă legată de interesul şi sprijinul public, de felul în care s-a constituit de fapt bugetul acestei lucrări: ”costul total al casei, în stadiul care se vede este în suma rotundă de 325.000 lei cu mobilier şi ustensile din care: familia Bragadir a dat 40.000 lei, Banca Naţională 30.000 lei, generalul Gramaticescu 20.000 lei, Creditul Minier a dat 20.000lei, Comuna Sinaia graţie primarului Mateescu 50.000 lei, doctorul Petru Gold-Haret 7.000 lei, Societatea Electrica 5.000 lei, Primaria Capitalei 20.000 lei, Ministerul Instrucţiei 10.000 lei, alte mici donaţii 31.000 lei iar restul de 82.000 lei sunt adunaţi de la membrii clubului”.
Nu găsesc cuvinte la înălţimea realizărilor acestui grup de entuziaşti şi autentici drumeţi reuniţi în Turing-Clubul Român, şi pentru asta, în loc de orice comentarii, revenind cu tristeţe la zilele noastre vă voi aminti laconic situaţia la zi a cabanelor din zona Sinaia, de exemplu:
Cabana Piscul Câinelui a devenit proprietate particulară şi este închisă turiştilor, cabana Mioriţa, este închisă şi se află în stare avansată de degradare, cabana Cota 1300 închisă pentru ”reparaţii”, cabanele din Poiana Sânii au devenit propriatate privată şi sunt închise accesului public şi nu în ultimul rând, cabana Vârful cu Dor, distrusă de foc şi nerefăcută nici azi. Iată că atunci când vorbim despre drumeţie montană, ”inchis” şi ”distrus” sunt singurele cuvinte pe care le putem alătura muntelui sau cabanelor. Sinaia se menţine, aşa cum vedem ”staţiune de munte” doar cu numele şi numai printr-o fericită alăturare geografică.
Lăsaţi însă de-o parte toate astea şi propuneţi-vă că mâine să urcaţi, deasupra grijilor şi a gunoaielor, sus, la 2500m, unde vă aşteaptă o incredibilă şi autentică surpriză: un ceai cald cu rom la Casa Omul. arh. Nicolae Dan MANEA

Targul National Imobiliar
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co