„Lumea e o carte, iar cei ce nu călătoresc nu citesc decât o pagină”, spunea Sfântul Augustin.
Când am ieşit pentru prima dată din ţară, într-o excursie în Grecia, în urmă cu câţiva ani buni în economia temporală a unui turist ce se vrea a deveni de anduranţă, am pornit mânat de dorinţa teribilă de a cunoaşte, de a fi acolo, de a respira în locul în care s-a scris istoria, de a privi marea pe care au privit-o şi ei, de a călca pământul pe care l-au călcat cei care au făcut primii paşi ai civilizaţiei europene.

Am crezut că mă voi vindeca, că mă voi trata turistic în circuit, că-mi voi astâmpăra pofta de a trăi ca un grec, hrănindu-mă cu o plimbare pe Panepistimiu, cu câteva clipe de odihnă în vârful unei movile la Termopile, cu o vizită pe Acropole, un meci al băieţilor de la Olympiakos trăit intens într-o cârciumă de cartier, alături de vreo 16-17 atenieni microbişti, o atenţie, o măslină… La propriu! Suporterii ospitalieri m-au îndopat cu bunătăţile tradiţionale, trecând peste politeţuri ce nu-şi aveau locul în „peluză”. M-au hrănit cu mâna lor, considerându-mă unul de-al lor. Poate prea de-al lor…
M-am întors acasă şi mai bolnav şi am început să citesc, să privesc, să compar, să întreb, să adun… Informaţii puse cap la cap, pentru o nouă excursie pe pământul Eladei. Şi asta doar pentru că Sfântul Augustin avea dreptate. Atât de multă, încât acum sunt gata să-mi vând, la grămadă, toate cărţile din bibliotecă pentru a porni într-o nouă călătorie. Adrian RADULESCU