Editorial

Plombele lor, în gura noastră

Iarna asta, mama natură a băgat aspiratorul peste covorul asfaltic, la turaţie maximă, şi a smuls atât de multe bucăţi din el, încât i-a schimbat de tot modelul. Acum, e mai puţin simetric, perspectiva e mult mai… adâncă. S-a întâmplat cam peste tot, cu sporul unei gospodine care ar face invidioasă orice femeie de serviciu sau menajeră cu state vechi într-ale „cliningului”. Dar mai ales la Ploieşti au rămas vizibile gropile, craterele ivite în contractele pe bani mulţi, încheiate de municipalitatea de doi lei, cu firme care au avut execuţii de mizerie.
Însă, avem şi noi gospodarii noştri, unii cărora, pe aşa o vreme, nu le trebuie mult ca să gândească la rece, chiar dacă îşi anunţă vizita prim-ministrul şi le creşte temperatura. Zilele trecute, cam asta a fost problema, cu gropile, dar autorităţile nu au gândit-o peste tot, ci numai prin Centru, prin vreo două locuri, taman pe unde trebuia să treacă Emil Boc în timpul vizitei sale. Repede s-a dat zăpada şi o echipă de muncitori agreaţi de cercurile politice portocalii, artişti în cubismul asfaltic, a aplicat la repezeală, fără a retuşa fundalul, o mixtură neagră, de contrast, desăvârşind o operă de mare sensibilitate: „Premierul mic şi groapa mare”. Punctul forte al creaţiei a fost acela că personajul Emil putea fi admirat, nefiind plasat în interior.
Artiştii şi-au făcut treaba, plătită din bani publici, nu prin file cec sau virament, ci, spun unii critici, prin metoda aruncatului pe fereastră. Şi cercurile au ieşit bine, că… aşa e-n artă, dacă nu ai mâna fină, dai o tuşă prea groasă. Noroc că obrazul municipalităţii a fost subţire, cetăţene, în ceea ce te priveşte şi, în semn de respect, a lăsat neastupate restul craterelor. Doar nu eşti… Boc, să dai în gropi!

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co