Editorial

Petrolul e al nostru, pentru că e al lor

Poate Petrolul nu e cea mai bună dintre echipele posibile, dar pentru mulţi – ploieşteni, prahoveni şi nu numai -, este singura. Şi asta contează cel mai mult. O iubire bicoloră născută înainte de întâlnirea adolescentină cu blonda platinată cu sânii mari, prima pasiune împletită cu emoţia şi sinceritatea copilăriei. Fentă cu fentă, echipa şi suporterii săi cresc împreună şi, oricât ar crede unii în poveşti cu hooligans pe stadioane, se educă reciproc, predându-şi lecţia sportivităţii şi chiar lecţii de viaţă.
Nu despre fotbal vreau să vă scriu acum, ci despre oamenii care-l împlinesc, inedit şi universal valabil, ca pe o dorinţă supremă conturată într-o realitate de excepţie. Petrolul de azi a pornit la drum din inima suporterilor, cu gândul la Petrolul de ieri şi cu speranţa în Petrolul de mâine. N-au fost bani – uneori nici chiar de apă minerală pentru jucătorii aflaţi în cantonament -, galeria n-a avut de nici unele, n-a fost stadion, n-a fost nimic altceva decât dorinţa şi încrederea. Scriu despre Petrolul ca despre un X factor galben-albastru, într-o ecuaţie în care ce-i ce iubesc echipa chiar au scos şi bani din buzunarul lor pentru a o rezolva. După beţia promovării, mahmureala succesului trebuie să lase locul lucidităţii şi bărbăţiei de a le mulţumi celor care au fost mai suporteri decât suporterii: Adi Popescu, Octav, Menoti, Titel, Doru şi toţi ceilalţi care sunt eroi în aceeaşi poveste, nicidecum spectatorii ei. Adrian RADULESCU

Targul National Imobiliar
Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co