Editorial

Pastel de toamnă sindicală

Un vânticel ascuţit, cu spice-n coadă, a început să bată pe strada mea, de la prima casă, până la ultimul bloc cu locuinţe ANL, încă neterminat. August s-a dus…, s-a dus şi septembrie şi toamna, cea cu strugurel pe buze, a venit la întâlnire, în Ziua Recoltei, ca o fecioară convertită la cultul lui Dionysos. A venit cu adevărat, în caleaşca rococo a anotimpului, trasă de armăsari hrăniţi din trusa cu farduri a naturii: văzduhul e cutreierat la amurg de Portocaliu, împărăţia gutuilor…, de Galben, iar frunzele, răscolite până la moarte de Rumeniu, împiedică paşii chefliilor…
Dar eu…, eu sunt un golan cu aripi de must înăsprit, dornic să pocnească în nas vreo doi-trei miniştri… Nu de alta, dar vreau să adaug toamnei şi tonul vineţiu pe care-l merită pastelul său, să-i aştern pe faţă surâsul sindical de complezenţă, să-i…, să-i umplem stomacul cu foamea, să o legăm la ochi cu pancarte, să-i astupăm urechile cu lozinci, să o plimbăm pe străzi cu alai de poliţişti şi jandarmi, să-i aruncăm voalul la Cotroceni, să o facem toamna de criză perfectă!
Ziua Recoltei e mult, mult prea puţin… Mirosul sângeriu de pastramă se împrăştie repede şi rămân doar condimentele urii, scuturate în farfurie, de pe porţia de sărbătoare. Ele sunt sarea şi piperul unei existenţe cotidiene mânjită, felie cu felie, cu zacuscă şi gem de prune, într-o toamnă în care iar ne punem speranţa în borcanele cu conserve şi murături.
Adrian RADULESCU

Targul National Imobiliar
Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co