Imobiliare Valea Prahovei
Editorial

Criza pe uliţă

Autobuze, trolee, tramvaie… Ieşi din casă, te urci în unul dintre mijloacele de transport în comun şi, cu iuţeala dorului de cei bătrâni, ajungi la o margine de oraş unde te aşteaptă, întotdeauna la ora fixă a graficului de traseu, un maxi-taxi spre presupusa veşnicie născută la sat.
Din păcate, ţara de lângă Ploieşti, de lângă Sinaia sau Câmpina nu e Bucovina sau Maramureş… Ea nu se ascunde mentalităţii urbane între coperţile amintirilor din copilărie, nu stă îndărătul datinilor şi obiceiurilor… Prin cele locuri, graiul încă mai e rostit de o altă limbă, crescută, parcă, în cavitatea bucală a unei alte Românii. Expresiile par ticluite de teama ascunsă de a nu le fi pătrunsă taina…
În ţara de lângă noi, însă, cobori într-un univers întors pe dos, răstălmăcit de soartă: uliţa e aceeaşi idee pietruită şi prăfuită de progres, dar trecând agale pe ea, bunica e o mamaie devalorizată la cursul de schimb al istoriei; casa ei nu încântă, ci doar adăposteşte; vecinii au priviri impersonale de navetişti la oraş; cătunul întreg nu e altceva decât un ţăran în ţoale de mahala, îndrăgostit de fata din centrul civic. Doar că nu-şi poate depăşi condiţia şi sărăcia îi stă în gât mai ceva ca emoţia primei întâlniri. O sărăcie de dicţionar în care, ca sinonim, angajaţii unei primării prahovene vin zilnic la muncă, dar nu şi-au mai primit banii de luni de zile, iar iluminatul public e un… lux. Pe ziuă sau întuneric, asta nu e călătorie în lumea satului, ci a crizei totale până la nimic, din care nu putem ieşi nici dacă ne-ar behăi, prin surprindere, mioriţa în persoană.

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co