Oraşul coloşilor industriali abandonaţi
Marile obiective industriale, care înainte de 1989 reprezentau adevărate repere economice pentru judeţul nostru, s-au transformat în ruine. Dacă, pe vremea comunismului, azugenii se mândreau cu industria, acum toate fabricile din staţiune sunt la pământ.
Jumătate din oraş este ocupat de coloşi industriali de care nu se mai ocupă nimeni.
Clădiri pustii, pereţi dărâmaţi, fiare aruncate la întâmplare, ziduri care stau să cadă. Aşa arată în prezent fostele fabrici din Azuga.
„Pe vremuri, toate uzinele din Azuga erau foarte importante pentru economia României. Toate erau poarta de deschidere a oraşului.
Cred că înainte de Revoluţie, Azuga era pe locul patru în judeţ, ca pondere economică. Am rămas doar cu amintirile. Mă uit zilnic la toate clădirile abandonate şi îmi pare rău că s-a ales praful de ele. Oamenii nu mai au unde să muncească şi sunt foarte mulţi şomeri în oraş. Din păcate, lucrurile s-au schimbat radical”, a povestit Aurica Vasile.
Lângă vilele, pensiunile şi hotelurile de lux, tronează ziduri imense, înegrite odată cu trecerea timpului, şi clădiri care se degradează pe zi ce trece.
„Fabrica de sticlă”, „Fabrica de var hidraulic”, „Fabrica de ciment”, „Fabrica de postav”, „Fabrica de cherestea”, „Fabrica de şampanie”, „Fabrica de bere” şi „Fabrica de şamotă” – toate au rămas de domeniul trecutului. Drumul către pârtiile din staţiune s-a transformat în „drumul ruinelor”, iar azugenii care trec prin zonă au rămas doar cu nostalgia şi cu trista amintire a anilor de glorie a industriei, care acum este pe butuci. Doar într-o clădire a fostei fabrici de bere mai funcţionează o secţie de îmbuteliere pentru apă plată, iar într-un corp al fabricii de şamotă, o firmă realizează produse refractare.
„Când trec prin faţa fostelor fabrici, mă apucă melancolia pentru că nimic nu mai există din ceea ce a fost înainte. Am lucrat ca inginer în fabrica de bere. Câştigam un salariu decent, cu care puteam să-mi întreţin familia.
Am rămas fără serviciu şi ca mine sunt mulţi alţii.
Toate sunt abandonate, spre fericirea hoţilor care mai intră şi iau fier vechi. Jumătate din acest oraş este pustiu. Până şi calea ferată pe care era transportată materia primă la Fabrica de Şamotă a fost desfiinţată”, a spus Ion Paraschiv.
În 1990, Azuga era cel mai dezvoltat oraş de pe Valea Prahovei, din punct de vedere industrial, şi peste 7.000 de oameni lucrau aici.
Din păcate, s-a ales praful de toate uzinele, iar acum staţiunea se bazează numai pe turism, însă mai mult iarna, atunci când funcţionează pârtiile. Un sentiment dezolant te cuprinde când treci pe lângă scheleţi uriaşi de beton şi fier, zidurile dărâmate şi geamurile sparte.
Ele sunt inteprinderile trecutului, de pe urma cărora mai au de câştigat doar hoţii de fier vechi. Adelina ANEI
