Milionul, pe culori
E duminică, 9.30. La ora la care de obicei scriam editorialul, acum aştept în staţie. Merg să-l internez pe tata şi, cu dreapta afundată în buzunar, în nădejdea căldurii, tot răscolesc inconştient totalul unui leu şi celor optzeci de bani. O sumă numai bună să-ţi zboare gândul spre un milion de euro. Hmm… Dacă l-aş avea, l-aş pune la bancă, nu l-aş ţine în buzunar. O ploieşteancă l-a ţinut într-un troler, în mijlocul unei camere dintr-o casă nelocuită. Îi pusese un ghiveci cu flori deasupra, cu extravaganţa cu care eu plimb mărunţişul cu tramvaiul. Acum poliţia lucrează la dosarul penal al celor doi indivizi – unul de 16, celălalt de 21 de ani-, care l-au sustras, negăsind altceva. Minorul e analfabet de excepţie. Nu doar că nu ştie să scrie şi să citească, dar nu are nici şcoala vieţii. Şi-a predat singur câteva cursuri de găinărie, dar a avut ghinion şi e cercetat în 13 cauze. Pe stradă, când a tras fermoarul genţii de voiaj şi a văzut teancurile multicolore, şi-a ales partea lui de pradă cu frenezia unui copil intrat în sevraj după oranjadă. Bancnotele lui, de 50 de auro, au fost ridicate ulterior, la percheziţie. Restul…
Ăsta micu’ nu a fost doar înşelat la împărţirea banilor pe culori, ci a fost şi tâlhărit de un răufăcător cu simţ cromatic la lovele, astfel încât până am coborât eu la Spitalul Judeţean, restul nu fusese găsit.
În aceste condiţii, teoretic cetăţeanca are de recuperat un milion de euro, iar eu, practic, am un leu şi optzeci de bani, cu care pot să cumpăr un ziar de sport pentru pacient. Tata să fie sănătos! Adrian RADULESCU
