Imobiliare Valea Prahovei
Turism

Fabrica de Hârtie din Buşteni: ODĂILE FABRICII

locuinta-colectivaConcomitent cu apariţia în 1882 a Fabricii de Hârtie din Buşteni, fraţii Carol şi Samuel Schiel realizează şi o seamă de investiţii conexe cu scopul de a asigura buna şi corecta funcţionare a noii întreprinderi. Aşa apare unul dintre primele cartiere de locuinţe muncitoreşti de pe Valea Prahovei şi desigur primul din Buşteni, denumit şi azi ODĂILE FABRICII.
Odăile Fabricii, adică locuinţele angajaţilor, grupate în patru tipuri de clădiri cu configuraţii şi niveluri de confort diferite, au fost rânduite după riguroasa logică nemţească pe un teren uşor accesibil situat între DN.1 şi calea ferată Bucureşti-Braşov chiar în vecinătatea Fabricii de Hârtie. Astfel, în acest cartier, existau locuinţe colective cu două niveluri pentru muncitorii români, locuinţe pentru muncitorii germani şi vile pentru specialiştii români. Pentru inginerii aduşi din Germania să ajute le pornirea fabricaţiei, s-au construit de asemeni câteva vile grupate pe un teren aparte, în Poiana Palanca.
”Capitalismul nemilos” despre care am învăţat la orele de istorie şi de socialism ştiinţific nu a arătat deloc aşa la Buşteni pentru că, în afară de locuinţe pentru angajaţi, fraţii Schiel au mai construit pentru comunitate: o cantină, o baie publică, un dispensar, o şcoală, ş.a. Urmărind această enumerare, vă întrebaţi desigur unde locuiau patronii. Locuinţa fraţilor Schiel (azi demolată), era o clădire modestă cu parter şi etaj, situată chiar în incinta Fabricii de Hârtie nu doar pentru ca ei să poată fi mereu prezenţi în mijlocul propriului colectiv ci şi pentru a putea lua decizii în cunoştinţă de cauză şi în timp util.
Atâta timp cât a funcţionat Fabrica de Hârtie, lucrurile au mers bine şi pentru Odăile Fabricii.
Atunci când, după mai bine de 120 de ani, producţia s-a oprit şi după ce legislaţia a permis modificarea regimului de proprietate, Odăile Fabricii au fost rupte de Fabrica de Hârtie, nu au mai fost percepute ca un cartier unitar al oraşului, s-au fărâmiţat, au fost cumpărate, atribuite, câştigate în instanţă, vândute şi apoi revândute, împărţite pe bucăţi.
Astăzi, ”Odăile” (foste ale Fabricii), sunt ale tuturor atunci când vine vorba de impozite şi taxe, şi ale nimănui atunci când vorbim despre dat zăpada, reparat gardul, despre răspundere şi despre întreţinerea lor în general. Din liniştitul cartier bine rânduit nu au rămas decât faţade zdrenţuite şi pline de zdrenţe, ferestre de diverse forme şi culori, acoperişuri şchioape, balcoane ce au fost închise, zidite sau dărâmate, toate făcute după bunul plac al fiecăruia.
Rezultatul este o cacofonie generală, un ”dezmăţ arhitectural” greu de privit, ilegal, dar şi mai greu de înţeles, prin prisma inexplicabilei pasivităţi a celor care, cu mare uşurinţă puteau, şi pot în continuare, să reglementeze aceste lucruri. Discutăm despre cartea de vizită a unui oraş staţiune şi în loc să introducem acest ansamblu arhitectural valoros în lista zonelor protejate şi să studiem concomitent o soluţie unitară pentru binevenita modernizare a acestor clădiri, întoarcem capul prefăcându-ne că nimic nu se întâmplă.arh. Nicolae Dan MANEA

Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co