Ionuţ şi Andreea sunt doi copii minunaţi, din comuna Vâlcăneşti, greu încercaţi de soartă.

Ionuţ, care acum are zece ani, suferă de tetrapareză spastică, iar sora lui mai mare, Andreea, este bolnavă de parapareză spastică. Cu toate acestea, cei doi micuţi nu s-au lăsat învinşi de soartă, devenind unii dintre cei mai buni elevi din clasă și terminând fiecare an şcolar cu rezultate deosebite la învățătură.
„Matematica şi româna sunt materiile mele preferate. Anul acesta am luat doar premiul II, pentru că am lipsit cam mult de la şcoală, că altfel… luam sigur premiul întâi. Au fost câteva zile când nu a avut cine să mă ducă la şcoală. Eu nu pot merge singur, aşa că am mai pierdut unele lecţii”, a explicat, cu amărăciune în glas, Ionuţ Grozea.
„Mie îmi place foarte mult matematica, limba română şi istoria. Din clasa I până în clasa a III-a am luat premiul I, iar acum, în clasa a IV-a, am luat doar premiul III. Dar anul acesta o să învăţ mai mult şi sper să iau iar premiul I”, a declarat Andreea Grozea.

Nevoia de ajutor
Dacă boala au putut-o învinge, nu acelaşi lucru se poate spune despre situaţia financiară a familiei lor. Nevoile au trimis-o pe mamă departe de ei.
A plecat în Italia, în speranţa că va reuşi să strângă bani pentru a le putea oferi micuţilor tot ce le este necesar. Ionuţ şi Andreea au rămas în grija bunicii, în vârstă de 80 de ani, şi a tatălui, care încearcă să-i crească cum se cuvine.
Şi cu toate acestea, Alexandra şi Ionuţ nu au toate cele necesare pentru începutul de an şcolar.
„Mă descurc foarte greu cu ei. Am 80 de ani şi Ionuţ nu se poate descurca singur cu absolut nimic. Îl ajut inclusiv să mănânce.

Mama lor a trebuit să plece să muncească în străinătate. Ne descurcăm foarte greu cu banii. Ea speră să facă bani acolo, ca să le putem oferi copiilor tot ce le trebuie, pentru că sunt foarte buni şi ascultători. Acum începe şcoala, iar noi nu am putut să le cumpărăm mai nimic pentru prima zi de şcoală”, a explicat Maria Grozea, bunica copiilor.

Mândria părintească
„Sunt foarte mândru de copii mei. Încerc să fac tot ce pot pentru ei, dar nu prea reuşesc. Acum, că soţia a plecat, este şi mai greu. Ambii copii au nevoie în permanenţă de cineva.
Eu trebuie să muncesc, iar mama mea este bătrână şi nu mai poate nici ea. Mai rău este că acum încep şi şcoala şi nu am bani să le cumpăr rechizite”, a declarat Ion Grozea, tatăl  copiilor.
În ceea ce privește viitorul, Andreea visează să devină învăţătoare, iar Ionuţ specilist în IT.
„Eu visez să ajung exact ca învăţătoarea mea. Era foarte bună cu noi şi ne explica foarte bine lecţiile. Plus că se înţelegea foarte bine cu toţi copii. Mi-ar plăcea să devin exact ca ea”, a mai spus Andreea.
„Eu vreau să devin specilist IT. Îmi place foarte mult să mă joc pe calculator, dar când voi fi mare vreau să devin un specilist IT, pentru că ar fi un serviciu la care m-aş putea duce şi singur şi mă şi descurc în domeniul ăsta”, a spus Ionuţ.
Depide doar de dumneavostră să îi ajutaţi pe cei doi copii să le dați speranță că-și vor putea împlini visul. Alăturându-vă celei de-a doua ediţii a campaniei umanitare, oameni simpli, autorităţi, societăţi comerciale…,
puteți da sens expresiei “Educaţie înseamnă viitor”. Mariana BADEA