Cu capul sus…
Când te trezeşti dimineaţa şi soarele îţi zâmbeşte prin geam ai un tonus bun. Cel puţin preţ de câteva secunde, până când gândurile care te situează în spaţiu şi timp năvălesc în mintea ta, din toate cele patru puncte cardinale ale memoriei. Ele te ajută să afli dacă trebuie să pleci repejor la slujbă, dacă ai de plătit vreo rată chiar în ziua respectivă sau, Doamne fereşte!, dacă te-ai trezit în mijlocul unui necaz pe care somnul îl făcuse uitat.
Eu ieri dimineaţă nu am avut parte de toate aceste reamintiri la prima oră. Duminica nu merg la serviciu, nu se achită datorii şi planul zilei era un fel de vis cu ochii deschişi: după plăcerea copilărească a mersului la obor pentru a căuta „comori” printre vechituri, am făcut trecerea spre maturitate cu un prânz luat în casa părintească şi apoi am trăit bucuria aproape golănească de a susţine Petrolul, cu galeria, la un meci din deplasare: „Peste tot cu capul sus am fost / Altfel n-ar avea vreun rost!”
Tocmai despre asta este vorba… La întoarcere m-am dezmeticit brusc, am fost readus cu picioarele pe solul arid al socialului plin de mâhnire, de o ştire sportivă.
Fostul jucător Bogdan Onuţ, actualmente antrenor în plină ascensiune, şi-a vândut tot ce avea în România şi va emigra în America, pentru că nu vede nimic bun în ţară, pentru viitorul copiilor săi! Oare asta nu înseamnă, pentru noi toţi, şi că nu poţi sta cu capul sus la tine acasă?
