Albumul de familie: EROILOR DIN BUŞTENI
”Noi, A.Jinga, primarul comunei Buşteni, convocăm fruntaşii acestei comune pentru constituirea unui comitet care să caute prin toate mijloacele de care dispun, cu ajutorul cetăţenilor, să strângă un fond care să fie destinat ridicării unui monument ce se va aşeza în locul cel mai de vază din comună şi pe care monument să se sape numele tuturor eroilor locali ce şi-au sacrificat viaţa pe câmpul de luptă”, aşa stă scris în procesul verbal încheiat pe 23.07.1919 cu ocazia constituirii ”Comitetului pentru ridicarea unui monument Eroilor comunei Buşteni” care era compus la acea dată din 39 de membrii: industriaşi, comercianţi, autorităţi, cetăţeni.
Dedicat memoriei celor 52 de eroi locali căzuţi în Războiul din 1916-1918, monumentul se află pe drumul principal, într-o mică piaţetă din faţa ieşirii Gării din Buşteni, peste drum de Biserica Domnească. Este o statuie din bronz reprezentându-l pe caporalul Muşat, aruncând cu mâna rămasă o ultimă grenadă, statuie amplasată pe un soclu înalt unde se găseau: în faţă, pe o placă din bronz, lista eroilor locali, iar pe laterale, două medalioane rotunde reprezentându-I pe Regele Ferdinand în ţinuta militară şi pe Regina Maria cu batic de soră medicală (similare ca reprezentare cu cele de pe Arcul de Triumf din Bucureşti). Platforma din jurul monumentului a fost amenajată ca un mic părculeţ, cu scări monumentale de acces dinspre gară, mărginită în spate de un mic gard decorativ şi deschisă spre stradă. Împreună cu Crucea de pe Caraiman, acesta este locul tradiţional în care localnicii omagiază în fiecare an Ziua Eroilor.
”Cunoscând dragostea ce o aveţi pentru comuna noastră, ne permitem să vă înaintăm lista de subscripţie cu rugămintea de a o primi, rugând prietenii şi cunoscuţii dvs. să contribuie cu orice sumă, spre a putea da acont sculptorului căruia i se va încredinţa lucrarea”. Aşa suna circulara din august 1927 lansată pentru strângerea fondurilor necesare. În urma acestei campanii s-au adunat din contribuţii locale, 195.000 lei iar pentru terminarea lucrărilor s-au mai alăturat: Ministerul de Interne, Căile Ferate Române (prin cedarea terenului destinat monumentului) Ministerul de Război (cu o donaţie de 2 tunuri care din păcate au rămas ne montate pe poziţii). În urma analizării ofertelor făcute de către sculptori, realizarea statuii a fost încredinţată lui Dimitriu Bârlad pentru suma de 300.000 lei, planul de amenajare a fost realizat de ing. Radu Mircea iar licitaţia pentru execuţie a fost câştigată de dl. Carol Costa pentru 418.500 lei. În final, ca o încununare a acestui susţinut efort colectiv, monumentul din Buşteni este inaugurat cu mult fast pe 9 septembrie 1928, la ora 11.
Analizând cu mintea noastră de astăzi înşiruirea acelor evenimente, nu poţi să nu sesizezi câteva dintre principiile contemporane fundamentale de dezvoltare urbană modernă: iniţiativa comunităţii şi implicarea ei activă, subscripţia publică pentru obiective de interes public, ideea de concurs de idei, ideea de selecţie a constructorului, fructuoasa cooperare între instituţii şi nu în ultimul rând perseverenţa iniţiatorilor însoţită de transparenţă pe parcursul întregului proces. Pe hârtie, pitite printre paginile legilor, s-au păstrat cam aceleaşi principii. În realitate însă, dorinţa de a face ceva se loveşte de o birocraţie feroce iar spiritul civic este înăbuşit de grijile de fiecare zi care ni se trag peste ochi. Urmărind consecvent un obiectiv dorit de toţi cetăţenii, înaintaşii noştri au reuşit să ridice în Buşteni un monument care dăinuie şi astăzi. Noi ce-am făcut?
P.S.: Eroul caporal Muşat Constantin, matricola nr.348/ 912, necăsătorit, de profesie croitor a făcut parte din Regimentul 2 Grăniceri şi a murit pe 31 iulie 1917 în luptele de pe frontul Oituzului din satul Nicoreşti, fiind înmormântat ”pe câmpul de luptă” pe teritoriul satului Bahna din comuna Bogdăneşti, jud. Bacău.
El a fost citat pe ordinul de zi nr.32/ 1917 al M. S. Regele Ferdinand atunci când, după amputarea mâinii sale stângi, ”a stăruit să nu fie reformat şi să fie trimis înapoi pe front ca aruncător de bombe, având mâna dreaptă în bună stare”. arh. Nicolae Dan MANEA
