Editorial

8 Martie

Pe şifonierul din casa părintească, pe sub fel şi fel de cutii al căror conţinut nu e nimic altceva decât o lecţie de istorie a familiei, între coperţile unui bloc de desen, mama a adunat câteva dintre primele lucrări de control şi desene în acuarelă făcute de fiul ei în şcoala generală…
Redescopăr asta cu un zâmbet amar în colţul gurii, înconjurat de o lacrimă pe cât de sălcie, pe atât de cuprinzătoare. Parcă toate gusturile rele au început să se adune în anii maturităţii…
Vremea creioanelor colorate a trecut şi, doar răsfoind amintirile, găsesc felicitarea mâzgălită de copilul-elev, într-un 8 Martie atât de demult. Cât de uşor era să-i spun mamei că o iubesc…
Acum, cele două cuvinte se amestecă, instantaneu, cu desfătarea de a fi râs împreună, cu recunoştinţa de a mă fi crescut, cu povara de a-mi fi dat mie aripile ei, cu bucuria de a fi avut încredere în mine, cu plăcerea de a mă fi răsplătit, cu liniştea de a mă fi mângâiat, cu asprimea de a mă dojenit, cu pofta de a mă fi hrănit, cu nevoia de a mă fi învăţat, cu nădejdea de a se fi rugat pentru mine, cu toate cele pe care încă nu le pot exprima pe rând, din pricina faptului că le simt împreună… Şi se amestecă…, se amestecă într-un nod mare, pe cât de greu de înghiţit, pe atât de greu de scuipat în calea sorţii.
Iartă-mă, mamă, pentru că nu sunt altceva decât un fiu! Şi, te rog, mai primeşte o dată felicitarea copilăriei! Adrian RADULESCU

Targul National Imobiliar
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co