Octavian Onea a lucrat timp de 30 de ani la Muzeul Memorial «B. P. Hasdeu» din Câmpina, ieşind la pensie ca muzeograf coordonator. Săptămâna trecută, a dorit să studieze, la muzeul unde a lucrat, câteva cărţi pe care chiar domnia sa le-a donat. Nefiind mulţumit de felul în care a fost primit şi acuzând faptul că nu a fost lăsat să intre în bibliotecă, s-a adresat săptămânalului „Valea Prahovei”, relatând cele întâmplate.

„Nu am găsit pe cine trebuia acolo, nici bibliotecarul… custode. Am vizitat castelul şi m-am uitat să văd ce mai este prin muzeu. Directorul muzeului, Jenica Tabacu, nu era acolo. M-am dus a doua zi, pe 17 martie. Bibliotecarul mi-a spus că nu mai pot intra în muzeu, fără acceptul d-nei Tabacu. M-am dus la dânsa şi mi-a spus că trebuie să plătesc intrarea în muzeu. I-am scos legitimaţia aceasta, emisă de Ministerul Culturii, prin care avem gratuitate şi eu, şi soţia la actul de cultură, la nivel naţional. A zis că nu e valabilă şi la muzeul Hasdeu. Întreb: fiecare instituţie îşi face regulile ei? Cât despre cărţi, mi-a spus că nu pot să le văd, pentru că există o hotărâre prin care trebuie să fac o cerere la primar şi să spun şi scopul pentru care vreau să văd materialele respective”, a declarat Octavian Onea.
Câmpinenii cunosc divergenţele dintre Jenica Tabacu şi Octavian Onea, care datează de pe vremea când actualul director al muzeului era subordonatul lui Octavian Onea. Cum era firesc, ne-am adresat Jenicăi Tabacu şi angajaţilor, care au înconjurat-o imediat. Aceştia s-au arătat foarte interesaţi să povestească despre vizitele la muzeu ale lui Octavian Onea, pe care le consideră „stresante”.
Casiera Elena Bărbieru povesteşte cu lux de amănunte: „L-am lăsat să intre să viziteze, fără să-i percep vreo taxă. Bineînţeles că eu eram în spatele lui, pentru că mi-era teamă să nu cumva să strice ceva. E un om foarte periculos. De patru ani, de când sunt aici, aşa l-am perceput. Nu prezintă încredere. Pentru că mă ţineam după dânsul şi cred că îl deranja, m-a întrebat: dacă sună cineva la uşă şi eu nu aud să deschid? I-am spus că are cine să deschidă. Apoi, a început să mă întrebe când deschidem vitrinele. I-am spus că facem asta, o dată, de două ori pe an când ştergem praful, în prezenţa domnilor de la poliţia locală, cu proces verbal. M-a întrebat de ce vine poliţia şi i-am răspuns: pentru că d-na director consideră că sunt piese de tezaur. Când am ajuns în camera de spiritism, m-a întrebat de ce nu există statuia lui Isus. I-am explicat că nu avem vitrină pentru ea. Din discuţii, am tras concluzia că îl interesa foarte mult această statuie. A vrut să cumpere vederi. I-am arătat ce avem la vânzare şi m-a întrebat de ce pe una din acestea nu există numele sculptorului. Pentru că nu se cunoaşte acest lucru. A cumpărat cinci vederi, pentru care i-am dat bon fiscal, în total cinci lei. Apoi a plecat şi s-a întors a doua zi”.

Altă opinie…
Dragoş Stanciu, muzeograf, a povestit:
„Domnul Onea vine să ceară documente, să le cerceteze, probabil. Sau să verifice inventarul. Îşi face prea puţine notiţe. De obicei, nu prea stă să cerceteze în sensul strict, să-l văd transpirând de studiu. Vine cu o listă, îi caut documentele şi i le pun la dispoziţie, dar nu-l văd dându-şi interesul să le studieze prea mult. Mi le dă repede înapoi, cere altele şi tot aşa. Îl percep ca un individ care nu prea e serios, vine doar ca să ocupe spaţiul, să irosească aerul. N-a venit cu nimic palpabil, după atâta timp, dacă, într-adevăr, vrea să publice o carte.”
„Ieri (n.r. – 17 martie) a venit domnul Onea şi mi-a cerut permisiunea să intre în bibliotecă. I-am dat permisiunea cu condiţia să meargă la primărie, unde să facă o cerere prin care să solicite accesul, precizând ce anume documente doreşte să studieze şi în ce scop. Am procedat aşa pentru că am ţinut cont de cele spuse de colegul Dragoş Stanciu, plus faptul că scrie tot felul de lucruri, prin diverse publicaţii, care nu sunt adevărate şi care pun sub semnul întrebării chiar starea dânsului de sănătate mintală. Evident că vreau să aduc la cunoştinţa autorităţilor locale existenţa acestei hărţuieli continue. Acea legitimaţie îi permite să viziteze gratuit muzeul, dar nu-i permite să intre, când vrea, într-o arhivă a unui muzeu, într-o gestiune deţinută de un lucrător al muzeului. Şi e vorba de un lucrător care nu este bibliotecar, pentru că acest post este vacant şi blocat. Iar Dragoş Stanciu este muzeograf, cu atribuţiile sale stricte, dar care stă la dispoziţia celor care vin să studieze în bibliotecă în limita timpului disponibil”, a spus Jenica Tabacu. Pentru a linişti temerile lui Octavian Onea cu privire la mica statuetă cel reprezintă pe Isus, directorul muzeului, Jenica Tabacu, a dat posibilitatea presei de a o fotografia, cu toate că piesa, restaurată între timp, este foarte fragilă.
Restul e polemică. Sau cancan…   Carmen NEGREU