Salvaţi Sinaia! – Belvederile din Sinaia: Piscul Câinelui
Plecând de la baza versantului, din zona centralei electrice, un drum forestier care şerpuieşte pe povârnişul Baiului te duce pe nesimţite şi parcă fără efort în poiana de la Piscul Câinelui.
Aproape oriunde te-ai afla în Sinaia poţi vedea releul şi cabana de la Piscul Câinelui şi asta pentru că oraşul şi cabana sunt situate pe malurile opuse ale râului Prahova.
“Acest loc rămâne şi azi singurul punct amenajat şi accesibil de unde poţi admira panorama oraşului Sinaia suprapusă pe fundalul munţilor Bucegi.“
Atracţia turistică a acestui loc a fost sesizată şi valorificată încă din 1897, an în care Societatea Carpatină Sinaia, fondată de un grup de drumeţi entuziaşti dintre care îi amintim din nou pe aceiaşi: Tache Ionescu, Bucura Dumbravă, arhimandritul Nifon şi Iosif Sângiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, înlocuit mai târziu de o cabană care mai există şi azi.
Ajuns la Piscul Câinelui, după o plimbare reconfortantă de 45 de minute, în afară de surpriza plăcută a unui peisaj deosebit te puteai răcori cu apa izvorului din poiană sau cu o bere rece de Azuga pentru ca mai apoi, să cobori în oraş fie pe acelaşi drum fie pe o potecă care urmăreşte curba de nivel şi iese spre Valea Rea, în zona Gării, potecă complet uitată şi abandonată azi.
Uitat şi abandonat este şi proiectul realizat prin 1988 pentru Piscul Câinelui, care cuprindea atât un restaurant panoramic în locul vechii cabane dar şi o linie de telegondolă care îl unea cu oraşul, pe acelaşi principiu pe care funcţionează varful Tâmpa pentru Braşov.
Revenind însă la ziua de azi, constatăm că punctul de pornire într-o astfel de drumeţie este din păcate neamenajat şi prost semnalizat. După doar câţiva paşi un panou te avertizează că drumul forestier este în lucru şi cabana închisă pentru reparaţii. Dar nu calitatea drumului, care de altfel se prezintă într-o stare foarte bună, te îngrijorează, ci faptul că drumul este pustiu. Nu mai merge nimeni la Piscul Câinelui.
Un joc nefericit de legi, împărţeli şi înţelegeri au transformat acest loc de interes public într-un spaţiu privat iar consecinţa acestui regretabil fapt e că sinăienilor le-a fost confiscat privilegiul unei frumoase plimbări la Piscul Câinelui. Când vine vorba despre acest obiectiv toată lumea este tăcută şi tot ce putem vedea este că vechea cabană a fost extinsă.
Dar în ciuda tuturor acestor nefericite întâmplări, drumul de acces este încă public, în afara zonei îngrădite mai există mult spaţiu şi nu văd nici un motiv pentru care pe terenul disponibil să nu se reamenajeze un loc de popas ca punct terminus şi motivaţie pentru o plimbare la Piscul Câinelui, redând astfel sinăienilor acest loc pierdut, iar asta poate face obiectul unui proiect de interes local promovat, susţinut şi finanţat chiar de sinăieni.
Arh. Nicolae Dan MANEA
