Salvaţi Sinaia! – Belvederile din Sinaia: Cota 1.400
În tumultoasa perioada interbelică, turismul, loisirul și implicit hotelurile ce le-au deservit erau considerate pe bună dreptate ca o expresie a noului, a modernității.
Definite de particularități de relief spectaculoase, adaptându-se armonios și rațional la mediul înconjurător, hotelurile situate în zone turistice se remarcă prin tratarea volumetrică preponderent pe orizontală, printr-o severă disciplină a formelor în care suprafețele pline alternează echilibrat cu zonele vitrate, volume marcate uneori de accente verticale ferme.
Realizat între 1932 și 1939 după planurile arhitecților M.Cheremnach și I.Teodorescu, sub patronajul Casei Regale, vechiul hotel ”Alpin”, ce a avut ca destinație și utilizare inițiale aceea de sanatoriu, este unul din exemplele reprezentative ale acelei perioade, fiind contemporan cu hotelul ”Aro” din Brașov, hotelul ”Ambasador” din București sau hotelul ”Bellona” din Eforie.
Situat la 1.400 m. altitudine, în zona de gol alpin, hotelul domină și azi cu sobrietate și noblețe stațiunea Sinaia. Acest adevărat punct de reper al Văii Prahovei și unul dintre puținele hoteluri alpine din România, deși modificat și transformat în timp, a devenit atât de popular încât s-a identificat cu denumirea geografică a locului: Cota 1.400.
Construcția, extrem de curajoasă pentru acea epocă, a fost realizată printr-un efort general și susținut, materialele de construcție fiind transportate cu care trase de boi pe drumul vechi (care mai există și astăzi) care face legătura între Castelul Peleș, Poiana Stânii Regale și Schitul Sfânta Ana.
În anii ‘70, preluând o parte din vechiul traseu, s-a construit noul și, de fapt, actualul drum spre Cota 1.400. Acum, în această zonă,care funcționează ca o poartă de intare în Bucegi, se mai poate ajunge din Sinaia cu vechea telecabină, sau cu noua telegondolă.
În ciuda unui interes turistic constant, vechiul hotel ca și împrejurimile sale se simt azi pe nedrept marginalizate, așa că i-am întrebat pe sinăieni de ce au abandonat acest loc.
Unii spun că de vină este drumul de acces, dar sunt și alte posibilități de a ajunge aici. Alții se leagă de vechimea construcției, dar știm că a fost modernizată de curând, de costurile mari de întreținere sau de regimul ei de proprietate, dar nu e singurul obiectiv în această situație.
Realitatea pare să fie că Sinaia, deși continuă să se laude cu reputația Cotei 1.400, refuză să își asume acest obiectiv unicat ca făcând parte integrantă din valoroasa și diversa ei zestre turistică. Este, însă, momentul să acceptăm că și Cota 1.400 aparține Sinaiei, că este unul dintre simbolurile sinăienilor, că este punctul de inflexiune dintre stațiunea turistică Sinaia și ceea ce ar putea deveni stațiunea alpină Sinaia, motiv pentru care nu merită să fie izolată, ci susținută pentru a contribui la clădirea și consolidarea pe termen lung a prestigiului întregii stațiuni.
Arh. Nicolae Dan MANEA
