“Să nu te bagi în politică!” Aşa m-a sfătuit bunica din partea tatălui, încă de când eram adolescent şi nu îmi băteam capul cu viitorul meu.
Peste ani, aveam să ajung singur la concluzia asta existenţial-profesională, dar nu mă întrebaţi acum care sunt motivele.
Aseară am fost pe la mama, prin cartier, şi apoi, în drum spre casă, am trecut prin centrul oraşului. Îmbrăcat lejer, de weekend, şi ţinând în mână o sacoşă cu borcane – mama gătise mâncărică de castraveţi şi nişte ardei umpluţi extraordinari!- m-am strecurat pe trotuarul din faţa Palatului Administrativ din Ploieşti. Printre grupul celor vreo două sute şi ceva de protestatari şi cordonul jandarmilor, mi-am croit drum spre un magazin, apoi din nou, înapoi, spre altul.

Nu aveam o ţinută de shopping, dar aveam chef să-mi caut un fes negru… şi nu găseam! Până la urmă, am sfârşit prin a aştepta autobuzul în staţie, aproape amestecat cu antibăseştii şi proanticipatele. Mai erau doi tineri care aproape că începuseră deja să se iubească, vreo câţiva pensionari atipici, prin mina senină afişată, şi o gagică cu cracii la vedere şi mintea adânc ascunsă în punga cu ţoale: “Alo! Da fată, da… mă auzi? Ţipă ăştia aici… Au înnebunit fată! E lumea şi la noi, ca la Bucureşti! Fată, mi-am luat ceva mişto, sunt reduceri la Omnia! Nuuu! Nu fată, nu e Băse la Omnia! Ce zici fată? La Omnia sunt reduceri, fată! De Băse strigă ăştia aici! Da, acum ai înţeles…”
Chiar şi eu am înţeles… Nu mă bag în politică şi nici la miting…, nu mă bag în ce nu merge cu ardei umpluţi! Cel puţin iarna, când n-am fes. Adrian RADULESCU