O mie şi una de nopţi politice… O mie şi una de nopţi de analiză, comentarii, discuţii, dezbateri, opinii, palavre… Câteva zile de proteste, manifestaţii, mitinguri, marşuri, pichetări…
Mie aşa mi s-a părut, că zilele cu demonstraţii au fost mai puţine decât serile şi nopţile de întors adevărul pe dos, cu vârful degetelor, ca pe o cămaşă albă murdărită la guler de un politician, înainte s-o dăm la spălat.
Eu sunt dintre cei care pun ceasul să sune şi se duc la slujbă dimineaţă, pentru a-şi câştiga pâinea. Asta e treaba mea, e munca mea. Eu sunt dintre cei naivi, cărora nu le place politica şi cred că nu trebuie să fie amestecaţi în ea, pentru că au oameni care să facă asta.

Cu tot respectul pentru democraţia eliberată din strânsoarea minţii în subtilul ideii, de către înţelepţii Atenei, nu sunt dintre cei care vor să se implice astfel în viaţa cetăţii. Vreau ca mandataţii prin vot să-şi facă treaba cu puterea cauzei, iar eu să-i judec după efectul nivelului de trai. Atât!
E o ecuaţie existenţială simplă, al cărei rezultat, dacă nu este pe plus, atârnă greu în spinarea măgarilor pluripartiţi. Aşa sunt eu, îmi permit luxul de a judeca en-gros, de teamă ca nu cumva analiza en-detail să fie slăbiciunea electoratului: decât să scape nepedepsit, la vot, un politician corupt, mai bine umplu de respectul de a fi doar un simplu cetăţean, bunăciunile de partid. Adrian RADULESCU