LA ÎNCEPUT A FOST PEISAJUL şi nu invers. Pădurea, muntele, apele repezi, aerul ozonat şi liniştea sunt ingredientele esenţiale care au transformat Sinaia dintr-o localitate obscură într-o staţiune turistică de interes internaţional.

VALEA REA este barometrul Sinaiei. A fost denumită ”rea” fiindcă atunci când pe vale se adună nori cu siguranţă va ploua şi în oraş. Dimineaţa devreme, aburii din pădure se ridică din vale printre razele difuze ale soarelui abia răsărit. Şi lucrurile astea se întâmplă aşa încă de dinainte să apară Sinaia. Pe partea opusă văii, pe un teren foarte dificil, chiar în spatele Cazinoului se construieşte astăzi un hotel. Imaginea pe care o vedeţi dar şi cea despre care v-am povestit vor dispărea, urmând să fie ascunse, cu ce drept, în spatele unui perete banal, inert şi impersonal.

APARTAMENTE LA MUNTE CU VEDERE LA MARE, acesta poate fi în curând noul slogan imobiliar pentru Sinaia dacă oamenii vor persista în încercarea, eşuată din start, de a concura cu măreţia naturii înconjurătoare. Uriaşul ansamblu nou de blocuri Colina Marei încearcă să se ia parcă la întrecere cu muntele, dar numai în ceea ce priveşte mărimea nu şi frumuseţea.

PEISAJUL NU POATE FI CREAT şi face parte din categoria acelor lucruri speciale pe care le ai sau nu le ai şi pe care, dacă ţi le doreşti, nu le poţi cumpăra cu bani. De la înălţimea staturii noastre modeste de oameni, nu suntem decât beneficiari temporari, chiriaşi ai peisajului şi, în această umilă calitate, dacă nu suntem în stare să aducem în plus ceva nou şi valoros, avem măcar obligaţia de a lăsa generaţiilor viitoare aceste locuri cel puţin în starea în care le-am găsit noi.

PEISAJUL ESTE UN BUN PUBLIC, iar dreptul la peisaj face parte din drepturile omului. Prin această prismă, blocarea sau îngrâdirea accesului oricărui cetăţean la peisaj, în afară de caracterul abuziv şi deseori ireversibil, constituie atât o încălcare a Convenţiei europene a peisajului de la Florenţa la care ţara noastră a aderat în 2000 cât şi a Constituţiei României.

EXCEPŢIA CARE A DEVENIT REGULĂ este că, aşa cum specialiştii şi studiile de urbanism o spun de mai multă vreme, nu se admite la Sinaia construirea unor fronturi înalte şi lungi de clădire (ecrane) paralel cu muntele şi pe partea dinspre munte a străzilor.

FAŢĂ ÎN FAŢĂ stau pe bulevardul central din Sinaia hotelurile vechi cu hotelurile noi. Hotelurile vechi, construite pentru un turism de lux, şi-au orientat faţada principală şi camerele spre bulevard şi în acelaşi timp spre munte, profitând de un câmp vizual larg deschis. Hotelurile noi, destinate turismului de masă, sunt orientate tot spre bulevard, dar astfel, nu fac decât să întoarcă spatele peisajului şi mai mult, prin mărimea lor disproporţionată, blochează accesul vizual al pietonului spre munte. Primele se bucură de peisaj, celelalte şi întorc spatele. Cu toate astea, deşi avem aceste exemple şi cunoaştem atât problema teoretică cât şi răspunsul la ea, continuăm cu o inconştientă seninătate să construim hoteluri noi, mari şi în locaţii nepotrivite.

Arh. Nicolae Dan MANEA