Editorial

Lecţia apei şi a omeniei

A trecut apa pe strada ta? Dacă nu, află că a trecut pe-a altora, a intrat în curţi, fără să strige la poartă, în case, fără să bată la uşi, ca un infractor recidivist specialist în efracţie. A luat tot ce-a găsit: praf, pietre, masa cea de toate zilele, jucăria copilului, poza părinţilor înrămată, motanul Mişa, sumedenia necuvântătoarelor din ogradă încă nenumite… Chiar vieţile unora dintre noi au plecat înot pe lumea cealaltă, neavând, parcă, loc pe corabia eternului Noe. Pentru că apa e ca marea iubire – nu-i poţi rămâne indiferent; când îţi iese în cale, ori te fereşti, ori te duci cu ea până la moarte…
De unde vine apa? Cine ştie? Poate din adâncurile pământului, poate din pântecul lui A Fi, poate din dragostea lui Dumnezeu pentru toate câte au fost şi sunt… Căci apa este principiul vieţii, este elementul fundamental în ecuaţia existenţei, este tot ceea ce trebuie să fie, ca şi noi să fim. Sau…, să nu mai fim…
De aceea, trebuie să o priveşti, să o asculţi, să o înţelegi, să fii aproape de ea, dar doar până la glezne, să o respecţi… Şi te poate învăţa tot ce ştie şi chiar ce nici măcar nu ai vrea să ştii vreodată, lecţia vieţii şi a morţii, deopotrivă.
Şi omenia, tot din torenţii, din revărsările ei am aflat-o, întinzând o mână de ajutor semenilor năpăstuiţi, inundaţi, răstigniţi de puhoaie – braţ cu braţ, ca într-un cerc vicios al naturii, făcut perfect de speranţa că vom fi pe mai departe. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co