Turism

La plimbare prin oraş – INDUSTRIE sau TURISM?

CUGETARE: un filosof contemporan spunea că: „secolul XXI-lea va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Dacă ne gândim la evoluţia staţiunii Sinaia şi parafrazând celebra cugetare, am putea afirma la rândul nostru că „Sinaia va avea un viitor turistic sau nu va avea niciun viitor”. Nu cred că exagerez dacă afirm că, dacă s-ar face astăzi un sondaj de opinie, 8 din 10 sinăieni nu vor ezita să confirme că turismul este opţiunea pentru viitor care se potriveşte cel mai bine cu statutul istoric, tradiţia şi condiţiile naturale ale localităţii lor.
NORMALITATEA este şi ea un subiect care merită amintit pentru că, în lipsa ei, o comunitate stagnează în loc să progreseze, se degradează şi îmbătrâneşte în loc să evolueze. Sinaia s-a lansat ca zonă turistică şi, în mod absolut normal, a devenit în scurt timp cea mai importantă staţiune balneară din România. În mod cu totul anormal, tot în Sinaia, la un moment dat, a fost impusă forţat industrializarea, împreună cu efectele ei secundare nedorite: cartierele muncitoreşti de blocuri, aglomeraţia, amestec de populaţie. Dintre cele două activităţi majore, doar una a supravieţuit timpului. Întreprinderea de Mecanică Fină, mândria de altădată a oraşului, îşi dă astăzi ultima suflare, asta şi pentru simplul motiv că nu a fost normal să se dezvolte o activitate industrială majoră într-o zonă destinată să fie turistică. În timp, anormalitatea revine la normalitate.
ISTORIA SE REPETĂ: în timp ce zeci de hectare de teren ocupate de hale industriale moarte zac nefolosite, fără a învăţa nimic se pare din greşelile trecutului, Sinaia dezvoltă din nou azi o nouă platformă industrială pe terenul situat între şoseaua de centură şi albia râului Prahova. Aici totul se găseşte între anormal şi ilegal: terenurile închiriate pe care se construieşte intens nu au un proprietar, fiind disputate între Primărie şi Apele Române, construcţiile sunt în mare parte ilegale deoarece nu au caracter provizoriu, accesul din Drumul European 60 în incinte se face abuziv, albia râului Prahova a fost îngustată şi transformată în canal colector iar vegetaţia existentă este azi în totalitate distrusă. În loc să folosească terenurile şi clădirile industriale existente, oraşul invadează noi zone verzi şi alterează noi bucăţi de peisaj pe care amplasează alte construcţii industriale deşi, aşa cum spuneam la început, suntem cu toţii de acord că turismul şi nu industria constituie viitorul durabil al staţiunii turistice Sinaia. Rezultatul este un amestec dezordonat de barăci, clădiri, stive de lemne şi grămezi de pietriş, şoproane, acoperite permanent de zgomot şi de nori de praf, toate expuse ostentativ turiştilor care tranzitează staţiunea spre celelalte zone turistice de pe Valea Prahovei, indiferent dacă o fac cu automobilul ori cu trenul.
Puţin mai încolo însă, această cacofonie încetează brusc şi, acelaşi drum european îşi continuă traseul spre Buşteni, urmărind de data asta malurile înverzite şi pline de arini ale Prahovei, adică revenim într-un loc în care starea de normalitate s-a păstrat. Pornind de la acest exemplu simplu de normalitate aflat la îndemână şi privind mai atent la ce se întâmplă azi în această zonă a oraşului, cred că a venit momentul să intervenim noi, înainte să o facă natura şi timpul, pentru a repara răul făcut cadrului natural. Râul Prahova, ca element important de peisaj, trebuie nu doar protejat ci şi pus în valoare ca atare şi lăsat să curgă în matca lui naturală, cu maluri înverzite şi pline de arini. arh. Nicolae Dan MANEA

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co