Turism

La plimbare prin oraş: ALEILE DIN SINAIA

aleea-Carmen-SylvaV-aş spune la început că, încă din anul 1901, localitatea Sinaia beneficia de unul din primele regulamente de urbanism din ţară, valabil şi azi, şi care se mai păstrează în arhiva Primăriei. Luând în considerare caracteristicile geografice specifice zonei şi ţinând cont de prevederile acestui regulament, staţiunea Sinaia s-a putut bazat încă de la început pe o concepţie de dezvoltare urbană unitară şi sănătoasa. Discutând, în acest context, despre reţeaua stradală a localităţii, aceasta s-a adaptat la condiţiile specifice ale reliefului montan. Pentru a putea urca panta terenului natural, cele mai multe străzi din Sinaia şerpuiesc pe versanţi, urmărind curbele de nivel ale terenului natural. Faptul că o stradă este în pantă o face mult mai vizibilă de la nivelul pietonului. Aşa se face că, în zonele montane, bordura, îmbrăcămintea străzii, trotuarul, gardurile şi zidurile de sprijin trebuie să fie compatibile ca aspect, culoare şi material de construcţie, vorbim, în acest caz, bineînţeles, despre piatra (cubică, pentru bordură, de placaj, de zidărie). Desigur că a existat o nemulţumire a pietonului, nevoit să parcurgă pe jos lungile trasee ale străzilor şi, atunci, au apărut, pe post de scurtături, aleile din Sinaia. Aceste alei sunt, de fapt, pachete de scări urcând direct pe panta terenului şi care unesc puncte apropiate ale serpentinelor străzilor sau diferite alte puncte de interes. Mai largi sau mai înguste, mai abrupte sau mai domoale, trecând printre case sau prin zone verzi, drepte sau întortocheate, aleile din Sinaia îşi îndeplinesc de peste 100 de ani menirea de trasee strict pietonale, dând însă, în acelaşi timp, şi un anumit parfum specific oraşului. Separate de traficul auto, liniştite şi discrete, pline de romantism şi nostalgie, parcurgerea lor îţi generează, de cele mai multe ori, un alt tip de percepţie a imaginii oraşului.
Creşterea nivelului de motorizare, modernizarea străzilor şi introducerea transportului urban în comun au lăsat pe nedrept, în planul doi, aleile oraşului, care sunt din ce în ce mai puţin circulate şi întreţinute. Pentru a fi circulabile, sunt câteva lucruri minime pe care aceste alei trebuie să le îndeplinească: să fie realizate din materiale durabile şi uşor de întreţinut; să fie mărginite, acolo unde se impune, de ziduri de sprijin şi de rigole; să aibă o mână curentă; să dispună de iluminat public; să fie limitate de garduri şi construcţii decente şi, din loc în loc, să existe câteva locuri de odihnă. Sunt doar 2 alei (Mănăstirii şi Vârful cu Dor) din totalul de 24 pe care le are Sinaia numai în zona ei centrală, despre care putem spune că îndeplinesc aceste criterii. De partea cealaltă, sunt prea multe alei năpădite de bălării, aproape distruse din cauza ploilor şi lipsei de întreţinere, strangulate de gardurile vecine ce au avansat ilegal, alei despre care puţini sinăieni mai ştiu: aleea Arţarului, Bradului sau Ion Creangă.
Dacă privim Sinaia ca pe un organism viu, vedem cum corpul oraşului începe să sufere de insuficienţa circulatorie produsă prin colmatarea şi lipsa de grijă faţă de sistemul său circulator periferic. În scut timp, în lipsa unor minime măsuri reparatorii, zonele de ţesut urban vor rămâne neirigate de circulaţia pietonală, aceste căi de comunicaţie se vor bloca apoi complet şi acea parte din localitate va muri dureros şi lent. arh. Nicolae Dan MANEA

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co