Social

Învăţaţi din greşelile juridice

O familie din localitatea Valea Doftanei, B.M., ne-a prezentat o situaţie neplăcută, acuzând o nedreptate, după spusele acesteia, făcută de o instanţă de judecată din Prahova, din cauza unui act depus în dosar în copie xerox, care a fost luat în considerare, fără a fi prezentat şi fără a exista originalul actului. Am prezentat cazul unor specialişti în domeniul juridic, care ne-au răspuns la întrebări şi ne-au ajutat să lămurim speţa, astfel încât alte persoane, pasibile de a deveni victime, să i-a aminte.

În 2007, familia B.M. din Valea Doftanei, a încheiat cu Primăria Valea Doftanei un contract de închiriere a unui teren, pe o perioadă de cinci ani, ce-i conferă dreptul de a folosi, exploata şi culege fructele acestuia şi, în acord cu acest contract, B.M. stăpâneşte terenul, culege fructele ce sunt rezultatul muncii sale. În paralel cu această situaţie, există şi persoane care pretind dreptul de proprietate asupra acestui teren, „foşti proprietari” fără să  aibă posesia terenului, caz în care acestea ar trebui să se îndrepte împotriva primăriei, pentru a i se recunoaşte dreptul şi a redobândi posesia acestui teren.
Numai că, aceste persoane nu au urmat calea legală mai sus menţionată şi au considerat că terenul şi fructele sale li s-ar cuveni, şi astfel şi-au însuşit fructele terenului, tulburând pe cel care foloseşte acest teren şi îl cultivă, în temeiul contractului încheiat pentru 5 ani de zile cu primăria, sustrăgând culturile pe nedrept. În acest context, cel ce foloseşte terenul, B.M., s-a îndreptat împotriva celor care au sustras, cu plângere penală, acuzându-i pe aceştia de săvârşirea infracţiunii de furt. Într-o primă etapă, o instituţie de parchet, deşi a reţinut existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de furt, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorilor, considerând că fapta nu prezintă grad de pericol social, sustragerea privind o cantitate de 400 kg fân. Făptuitorii au fost nemulţumiţi de temeiul acestei soluţii şi au contestat-o în instanţă, cerând schimbarea temeiului, în sensul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv, vinovăţia. În susţinerea plângerii, făptuitorii au arătat că terenul le-ar aparţine cu titlu de proprietate, dobândit de ei prin succesiune, prezentând în acest sens certificatul de moştenitor precum şi un act al autorului lor din 1949, dar, act care nu a fost niciodată, nici certificat de aceştia şi nici prezentat vreodată în original. Făptuitorii au depus doar o simplă copie tip xerox, de care, în mod absolut imprevizibil, instanţa de fond a ţinut cont, reţinând o situaţie de fapt, străină realităţii, care a determinat instanţa să dea o soluţie favorabilă făptuitorilor. În acest mod, prin atribuirea de putere doveditoare a unei simple copii, prin încălcarea principiului rolului activ al instanţei, precum şi prin încălcarea principiului aflării adevărului, a admis plângerea şi a schimbat temeiul soluţionării de scoatere de sub urmărire penală, în sensul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv, vinovăţia. În cadrul acestui proces au fost prezentate acte necertificate de parte, care, în mod legal, nu au putere probatorie şi, prin urmare,  instanţa nu trebuia să ţină  cont de ele. De asemenea, în cazul în care se prezintă un act cu un anume conţinut şi, partea adversă depune un act cu acelaşi număr de înregistrare, încheiat între aceleaşi persoane, ce are alt conţinut şi, despre care se pretinde că ar fi actul adevărat, atunci, instanţa are obligaţia să verifice care dintre cele două acte este adevărat. Când nu se procedează în acest mod, instanţa încalcă atât principiul rolului activ ce presupune că orice aspect al cauzei să fie lămurit în mod corect şi complet cât şi principiul aflării adevărului, ce impune obligaţia instanţei, de a stabili în urma cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, reală, în raport de care legea să fie corect aplicată. În cazul infracţiunii de furt, care presupune însuşirea pe nedrept a unui bun mobil, aparţinând altuia, nu are nici o importanţă proprietatea imobilului de unde bunul este sustras ci are importanţă numai  în posesia cui se află acest imobil din care bunul este sustras. Prin urmare, dacă bunul imobil se află în posesia şi folosinţa unei persoane, bunurile mobile ce se află pe acesta, aparţin persoanei ce are în posesie imobilul iar, dacă un terţ sustrage vreunul din aceste bunuri mobile, e susceptibil de săvârşirea infracţiunii de furt, chiar şi atunci când pretinde drept de proprietate asupra imobilului care nu se află în posesia şi folosinţa sa. Astfel, în raport de cele de mai sus, este criticabilă sentinţa penală din august 2010, pronunţată de o instanţă de judecată care a ţinut cont şi a stabilit o situaţie de fapt pe baza unui înscris necertificat de parte, ce nu avea putere doveditoare, care nu exprimă respectarea principiului rolului activ al instanţei şi al aflării adevărului, în condiţiile în care în contraprobă, partea adversă a prezentat înscrisul adevărat, defăimându-l ca plăsmuit pe cel prezentat iniţial, iar instanţa nu a cercetat nimic, în vederea lămuririi corecte a situaţiei de fapt. Mai mult, existenţa unui drept litigios asupra unui imobil, nu are nici o legătură cu vreun element constitutiv al infracţiunii de furt, instanţa omiţând să cerceteze faptul că, numai posesia imobilului şi folosinţa sa are relevanţă în privinţa infracţiunii de furt, constând în sustragerea unui bun mobil, aflat pe un imobil ce este în posesia altuia. Aceste deficienţe ale judecăţii pot fi rezultatul, în primul rând, atât al superficialităţii judecăţii cât şi al superficialităţii apărării calificate, care nu a cerut instanţei prezentarea în original a înscrisului defăimat ca plastografiat şi fals şi nu a invocat faptul că cercetarea judecătorească trebuie să privească aspecte legate de posesia imobilului din care a fost sustras bunul mobil şi, nicidecum, cercetat caracterul eventual litigios al dreptului de proprietate asupra imobilului, aspecte neinvocate nici cu ocazia judecăţii fondului şi nici cu ocazia judecăţii recursului. Consecinţa a fost aceea că în acest mod, sustragerea de către un terţ, a unui bun mobil, de pe un imobil aflat în posesia şi stăpânirea unei persoane, ajunge să nu fie pedepsită, ce are efecte atât pentru trecut cât şi pentru viitor, favorizând comiterea unor noi, eventuale fapte, în condiţii similare.”
De fapt, ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. Persoanele în cauză, au continuat să ia în mod necuvenit fân, nuci, de pe terenul închiriat legal de către familia B.M., iar aceasta s-a adresat din nou organelor abilitate, respectiv poliţiei şi unei unităţi de parchet, părând a se transforma povestea într-un perpetuum mobile. Poate că zeiţa Dreptăţii ar trebui ca din când în când să-şi mai ridice cârpuşoara aia de pe faţă şi să mai tragă cu ochiul prin tratatele de Drept, ca să nu vină în nas şi să se sprijine de talerul care nu trebuie.  Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co