Sensibilos din cale-afară, sistemul sanitar din România a dat de multe ori semne de slăbiciune în ultimii ani şi, în cele din urmă, a dat şi ochii peste cap – a strănutat ca o cloşcă protectoare, la gripa aviară, şi a fost cuprins de frisoanele gripei porcine, pentru a fi răpus de guturaiul răspândit de „animalul şi mai şi” – omul politic. Simptomele precum nepăsarea, ignoranţa, neputinţa, nesimţirea… nu au dat de bănuit la timp şi boala a depăşit, în plan terapeutic, stadiul suptului de vitamina C. Cu gura plină în zadar, autorităţile au înghiţit acreala de la acut la cronic. O dată cu ele, Spitalul de Boli Infecţioase  „Movila” din Ploieşti, de exemplu, a ajuns în pragul colapsului – nu s-au mai găsit bani pentru hrana pacienţilor, furnizorii au refuzat să mai livreze medicamente din cauza datoriilor unităţii, reparaţiile nu sunt altceva decât o cârpeală de meşter de mahala, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate se scarpină-n… conturi, iar Ministerul Sănătăţii prepară o cremă de gălbenele să ungă… uşa din dos.

Aşa stând lucrurile, de ce să mai plătesc asigurările de sănătate? Nu mai bine zac, din principiu, în patul meu, decât în al statului, şi beau şi eu un ceai de mentă când sunt „deranjat”, calmez spasmele ulcerului cu o infuzie de muşeţel şi obţin efectul diuretic scontat cu un decoct de cozi de cireşe? Apropo, infuzia de coada şoricelului te scapă de parazitoze. O avea efect şi pentru clasa politică, sau tot clisma e… la putere?Adrian RADULESCU