Gara Regală din Sinaia: COMEMORARE
Sinaia este unul din puţinele oraşe din Europa care are o Gară Regală şi una Prezidenţială. Ambele gări sunt grupate în jurul Pieţei Democraţiei, alcătuiesc împreună una dintre porţile de intrare în staţiune şi cu toate figurează pe lista monumentelor istorice din România. Construită între 1930-1940, gara regală este opera celebrului arhitect Duiliu Marcu, ea fiind rezervată numai familiei Regale şi oaspeţilor deosebiţi. Întreg locul este încărcat de istorie. Aici, în 1933 membrii Gărzii de Fier l-au asasinat pe primul ministru I.Gh.Duca, în 1975 un tren special i-a adus la Sinaia pe Preşedintele american Gerard Ford împreună cu dictatorul Nicolae Ceauşescu şi tot aici, începând din 1999 opreşte din nou, în fiecare an, trenul Orient Express.
COMEMORĂM doi ani de la acţiunea brutală din 25-30 octombrie 2007 ce a avut drept scop DEMOLAREA unui corp al GĂRII REGALE din Sinaia. Această acţiune abuzivă s-a făcut fără un acord sau autorizaţie de desfiinţare iar pentru astfel de situaţii anormale s-au scris legi şi sunt prevăzute pedepse. Atunci când, ca din senin, un grup de vaşnici muncitori echipaţi în salopete, înarmaţi cu ciocane, răngi şi picamere s-au apucat (la indicaţia ”nimănui”) să dărâme cu brutalitate o parte din corpul Gării Regale, primii care au reacţionat şi au oprit această barbarie au fost arhitecţii, urmaţi de jurnalişti. Pe toate canalele media apar chiar în aceeaşi zi relatări despre tentativa de demolarea ilegală din Sinaia. Sub presiunea opiniei publice instituţiile statului sunt obligate şi ele să dea explicaţii. Luate prin surprindere, fiecare a răspuns diferit, uneori contradictoriu. S-a afirmat că în clădire a intrat un camion, apoi un tren, că nu s-a ştiut că este o clădire monument şi nici că pentru demolare e nevoie de autorizaţie, că de fapt se urmăreşte lărgirea drumului, s-a mai spus că este vorba doar de un zid vechi care nu aparţine gării şi că zidul a căzut de la sine sau datorită degradării sau din cauza trepidaţiilor, că de fapt nu se demolează ci se repară. Sunt convins că cel puţin una dintre aceste afirmaţii este adevărată, toate celelalte însă sunt minciuni. La finalul acestei agitaţii, proprietarul (SNCFR) este somat de către autorităţi să refacă în 30 de zile clădirea afectată.
Au trecut de atunci de 30 de ori cele 30 de zile şi clădirea (ce a mai rămas din ea) trece iată, cu bine şi peste a treia iarnă grea, refuzând cu încăpăţânare să se prăbuşească de la sine, făcând parcă în ciudă celor care i-au pus gând rău. Zdreanţa aruncată pe pereţii din ce în ce mai obosiţi nu ţine de cald nici casei şi nici turiştilor veniţi la Sinaia care, încă de cum coboară din tren, au ocazia să vadă această deplorabilă imagine a nepăsării. Cât despre intenţiile iniţiale, ele s-au schimbat radical şi în timp ce Căile Ferate au cerut în mod explicit demolarea acestui corp de clădire, toate celelalte instituţii responsabile tac (in)explicabil.
Cred că în aceste condiţii, dacă nimic nu se va schimba, ne vom auzi din nou şi la sfârşitul lui 2010, la viitoarea comemorare. arh. Nicolae Dan MANEA
