Găinile au cotcodăcit adunarea
La sfârșitul săptămânii trecute, oraşul Breaza a fost gazda Expoziţiei de Păsări de Rasă, perpetuând o mai veche tradiţie a localității. Sala de sport s-a umplut de cotcodăceli și pene viu colorate ce îmbrăcau găini care mai de care mai valoroase. Prețul unui exemplar ajunge și la 300 de euro.
Exemplare din Brahma, Cochinchina, Plymouth, Yokohama, Orpington, Susex, Phonix și alte rase au cotcodăcit laolaltă în sala de sport a orașului Breaza, sub privirile participanților și vizitatorilor la această expoziție, a cărei tradiție a fost reluată în urma cu patru ani, după o pauză de 30.
Emoțiile au fost de partea crescătorilor, unii dintre aceștia fiind cu adevărat împătimiți de ceea ce fac. Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Crescătorilor de Păsări de Curte şi Animale din România (FACPCAR), profesorul Constantin Niţu, a explicat pasiunea pentru aceste păsări, ca venind din dragoste pentru aspectul deosebit pe care îl au şi pentru satisfacţiile obţinute în astfel de competiţii. Chiar dacă este un hobby costisitor, iar premiile nu constau decât în diplome, cupe şi medalii, dragostea pentru zburătoare este foarte mare.
Exemplarele sunt selectate în funcţie de rase şi varietăţi și sunt ținute în cuşti special pregătite, mai ales cele care au penaj foarte bogat, acea “încălţătură”, cum spun pasionaţii. Deloc de neglijat este aspectul reproducerii acestora, separarea lor evitând perpetuarea unor rase degenerate.
Preţurile cu care se comercializează păsările ţin de o piaţă liberă. Acestea oscilează între 50 de lei și 300 de euro, în funcţie de rasa deosebită şi performanţele avute în concursuri, în general fiind vândute sau cumpărate ca perechi. Ouăle de reproducţie pot ajunge până la 1,5 euro sau 1 $, restul devenind omleta de toate zilele.
Există şi riscuri asumate faţă de această preocupare domestică. Preşedintele FACPCAR, Constantin Niţu, a suferit o pagubă consistentă anul trecut, când o haită de câini maidanezi i-au omorât peste 200 de păsări. Un dezavantaj legat de creşterea acestora este faptul că România nu deţine un cadru legislativ pentru încheierea unei asigurări pentru crescătorii de păsări, cu toate că fac parte din rezervele sistemului genetic al ţării. Pasiunea, totuşi, primează, împătimiții reuşind să meargă mai departe, cu ajutorul prietenilor şi al eforturilor financiare proprii.
Arbitraj la standarde internaţionale
Arbitrii care desemnează câştigătorii în rândul păsărilor de rasă, se ghidează după un manual, fiind stabilite criterii stricte de departajare a câştigătorilor. Se ţine cont de toate caracteristicile fenotipice ale unei rase: mărime, greutate, creastă, cioc, cap, penaj, culori, starea de sănătate şi de îngrijire. Exemplarele prezentate vin toaletate, spălate, chiar unse, pentru un aspect cât mai deosebit. Campionul trebuie să întrunească standarde ridicate ce ţin de fiecare componentă a corpului, având alocat un anume puncaj. Şansele de a câştiga cresc în funcţie şi de numărul mare de exemplare dintr-o anume varietate.
O supă de Susex
În ciuda cheltuielilor ridicate pentru menţinerea pasiunii, crescătorii nu se dau în lături de la a arunca în oală câte o găină sau un cocoş cu nume de rasă sonor. Bineînţeles, se orientează la scurmătoarele care nu mai pot face faţă într-o expoziţie, acestea nemaiprezentând caracteristicile specifice. Ion Enache, din Breaza, crescător de 18 ani, are mare drag de un cocoş negru. Nu se poate să nu-i spună “Războinicul”, fiind foarte rău. Cu excepția sa, nimeni din familie nu se poate apropia de el. Dar, după cum spune proprietarul, familia îi suportă hobby-ul “când se adună ouă şi mai pui şi în oală câte o găină sau cocoş care nu se mai încadreaza în standarde”, fiind posibil ca şi “Războinicul” să aibe aceeaşi soartă.
Un alt păsărar pasionat este Lucian Manta, care, doar într-un an de zile de când are acest hobby, a reuşit performanţa obţinerii a două titluri de campion la rasa Susex şi Paderoll. Îl ajută întreaga familie pentru întreţinerea păsărilor numeroase pe care le-a adunat, acestea devenind şi o sursă de hrană în gospodărie.
În ceea ce privește numele, crescătorii evită să-şi boteze păsările, nedorind a face discriminare, distingându-le doar după rasă. Totuși, un cocoş Cochi pitic, negru, a fost botezat Andu’neaţă și a avut onoarea de a fi vedeta unei emisiuni matinale de televiziune, în care se promova activitatea crescătorilor. Dar chiar şi un star de acest gen ajunge, până la urmă, în oala de ciorbă, păsărarii reuşind să îmbine cu spor, plăcutul cu utilul.
Au participat 25 de crescători de păsări, reprezentanţii a 17 asociaţii din ţară, împreună cu aproximativ 900 de exemplare. Păsările au însumat 49 de rase şi 128 de varietăţi de formă şi culoare. Lucian IACU
