Dimineaţa, în drum spre redacţie, trec, deseori, pe lângă o curte în care concetăţeni harnici şi dornici să câştige un ban cinstit descarcă dintr-un camion diverse fly-ere şi broşuri promoţionale.
La câteva ore după ce autovehiculul rămâne gol, cutiile noastre poştale vor fi pline cu informaţii preţioase, mai ales în vremuri de criză. Acum chiar mă gândesc că oamenii ăştia ne aduc o veşti bune: reduceri la ulei, la un supermarket, promoţie la nu ştiu ce alte produse alimentare, ofertă de nerefuzat la îngheţată… Asta da, o îngheţată ar fi bună pe aşa o caniculă. Ne-am mai răcori şi am putea gândi limpede, mai ales în perioada asta în care politicienii au mare nevoie de noi. De fapt, anul asta au nevoie de noi mai mult ca niciodată. Am avut alegeri locale, acum stăm să mergem la referendumul pentru demiterea sau confirmarea preşedintelui, în toamnă vom avea alegeri parlamentare… Ei au, cu adevărat, nevoie de noi, dar noi avem nevoie de ei? Ei ce nevoi ne împlinesc nouă? Cu câteva zile înainte de a merge la urne, un câmpinean, de exemplu, citeşte în ziare că s-a scumpit tariful la apa potabilă, că reconversia profesională a lăsat locul cursurilor de baby-sitter, că până şi culturile agricole sunt calamitate, de secetă…

Într-un univers plin de politicieni cu gândul la ştampilă şi de ştiri a căror realitate se răsfrânge negativ asupra nivelului de trai, băiatul care aduce vestea bună în cutia poştală îşi poate face meseria cu zâmbetul pe buze.
Noi, presa… Adrian RADULESCU