În toamna anului trecut, când un suporter petrolist a intrat în teren la meciul cu Steaua şi a folosit pumnul în loc să-şi folosească mintea, majoritatea presei sportive centrale a efectuat un adevărat exerciţiu de devorare, specific breslei, dus până la extremul halitului cu fulgi cu tot, într-o sumedenie de articole care mai de care mai nesemnate, despre „animale” urbane adunate pe „ZooArena”.
Pe unii nu i-a interesat să facă distincţia între gestul unui individ şi restul suporterilor şi ulterior nu i-a interesat nici măcar să-şi facă meseria aşa cum zice-se că ar scrie la carte, făcând conexiuni lipsite de substanţa adevărului între cele petrecute pe „llie Oană” şi toate relele întâmplate pe alte stadioane. Nici măcar când au fost rugaţi colegial să elimine erorile dintr-un articol nu au vrut să facă acest lucru… Acum, însă, vremurile s-au schimbat şi Petrolul Ploieşti, un brand fotbalistic luat la pachet cu echipa şi suporterii săi, a devenit un cur numai bun de pupat pentru amintita presă sportivă centrală. Articole laudative, epitete slobozite printre buzele intrate în graţia catifelată a bucilor fotbalistice din Capitală, umplu universul răsturnat în poziţia în care mizeriile rămân la fund şi le mai vine şi sângele în cap. Dragi colegi, nu ştiu ce simt ceilalţi, dar eu nu uit şi nici nu iert. Pe unii dintre voi aştept să vă întâlnesc faţă-n faţă la noi acasă, unde vă veţi repezi să ajungeţi de la meci la meci.

Nu vă gândiţi la aiureli, nu vă voi lovi cu pumnul în ureche şi nici măcar nu vă voi înţepa, gazetăreşte, cu pixul în părţile moi. Doar vă voi privi în ochi pentru a vedea dacă vă respectaţi şi aţi rămas jigodii până la capăt.