Se ştie de către toată lumea că „informaţia înseamnă putere”. Jurnaliştii, în investigaţiile lor, nu-şi pot realiza anchetele fără ajutorul surselor. Acestea pot fi surse materiale, umane sau observaţiile directe şi personale ale jurnalistului, care pot conferi autenticitate anchetei. Sursele umane de informare sau „informatorii” trebuie să le identifice jurnalistul, să le racoleze, să le convingă, să colaboreze şi să cultive relaţia. Se ţine cont de gradul de credibilitate al sursei cât şi de conţinutul informaţiei, după anume criterii. În acelaşi timp, se verifică datele, din cel puţin două surse independente sau chiar trei. Acestea sunt doar câteva elemente din „bucătăria” jurnalismului de investigaţie. Până la un punct, acest mod de lucru este asemănător cu cel al poliţiştilor sau al altor servicii specializate, al căror domeniu de activitate este culegerea, evaluarea, analiza şi folosirea informaţiilor, în funcţie de credibilitatea şi valoarea acestora, de către factorii decidenţi. Sursele au diferite motive de a colabora: recunoaşterea, răzbunarea, avantaje pecuniare sau materializabile, spirit aventurier, un dezvoltat simţ civic, propriile convingeri etc.

Privind prin prisma acestor lucruri, am descoperit o persoană al cărui sentiment al datoriei faţă de societatea în care trăieşte i-a dezvoltat un spirit civic puternic, având poate, ca factor declanşator, o tragedie trăită cu ani în urmă şi, care, din contră, nu l-a înrăit împotriva legalităţii. Aceasta ne-a adus la cunoştinţă o serie de aspecte negative legate de o colaborare neoficială şi îndelungată cu Poliţia din Câmpina. Din motive lesne de înţeles, nu vom putea deconspira identitatea acestei persoane, convenind să o numim Costel.
Aşadar Costel, de bună voie şi nesilit de nimeni, fără a beneficia de vreun avantaj material sau pecuniar, fără a avea vreun contract oficial de colaborator confidenţial, le pune pe tavă poliţiştilor din Câmpina, diverse ”ponturi” ce ţin de trafic de ţigări, prostituţie, proxenetism, furturi, consum şi deţinere de droguri, în general, orice încalcă legalitatea.
Costel a ales să rişte să-şi deconspire identitatea faţă de presă, constatând că în ultima vreme, o serie din semnalările sale cu privire la diverse infracţiuni, nu se rezolvă. Astfel că, ţinând cont de gravitatea celor semnalate, nu vom nominaliza persoanele implicate, fie ele poliţişti sau persoane private, şi nici locaţiile din Câmpina, unde s-ar petrece ilegalităţi, verificările tuturor acestor aspecte, revenind unor instituţii competente, în cazul în care vor binevoi să se autosesizeze.
Costel, ştiindu-se ”liber de contract”, alege să-şi dea informaţiile, cui consideră de cuviinţă, criteriile sale fiind foarte stricte în această privinţă. În general, respectivul poliţist trebuie să-i inspire mare încredere, răbdare în
a-l asculta, să nu-l jignească sau
să-l ironizeze, să fie omenos şi pus pe treabă. Cum, informaţiile pe care ni le-a pus la dispoziţie sunt foarte multe, am ales doar câteva exemple dintre acestea, raportate la nemulţumirile sale faţă de poliţiştii câmpineni.

Costel zice…

În urmă cu mai bine de o lună, îşi dă seama dintr-o discuţie purtată cu anumite persoane că, într-un cartier al Câmpinei există o locaţie în care se vând băuturi alcoolice fără autorizaţie şi se practică prostituţie, fiind implicate şi minore.
”După ce am aflat, m-am dus şi am luat legătura cu un poliţist care  mi-a spus că ştia ceva de chestia asta. M-a întrebat dacă pot să aflu adresa exactă. Nu cred că ştia prea multe, pentru că nu mi-a dat detalii. A doua zi m-a sunat şi m-a întrebat dacă vreau să mergem împreună. Am spus, nu, pentru că vroiam să merg cu un alt poliţist. Am mers, dar nu am vrut doar să aflu acea adresă ci mai mult, pentru convingerea lor.” Costel a reuşit să pătrundă chiar în casa cu pricina, sub pretextul cumpărării de băutură, prilej cu care a putut afla prin stilul propriu de abordare, că „da, se scot bani; noi dăm 50 de lei pe cameră, în fiecare zi; Aşa mi-a zis o fată.” El a reuşit să afle şi tarifele practicate de persoanele care oferă servicii sexuale, contra cost şi sistemul de „parteneriat” cu gazda. Costel a plecat din casa respectivă, lăsând loc de ”bună ziua”, profitând de primirea unui apel telefonic, dat chiar de poliţistul care îl însoţise în zona respectivă, pentru că începuse să se îngrijoreze, aşteptându-l afară.
A dat informaţiile aflate şi altui poliţist, cu toate acestea, Costel spune că ”nimeni nu a făcut nimic”. Mai află de o altă locaţie unde, la fel, se practică prostituţia. Informează un alt poliţist, la care acesta îi replică, ”hai mă, că se ştie demult şi de ailaltă şi de asta. Băi, păi tu ştii că aici, fratele proxenetului e poliţist?” Costel rămâne cu gura căscată, dar insistă şi mai informează pe altul, despre prima locaţie, reproşându-i acestuia: ”Mă, voi chiar nu faceţi nimic? Sunt atâţia poliţişti care stau în zonă, chiar nu ştie nimeni, nimic?” Culmea, acesta îi răspunde: ”Eu mi-a făcut datoria, acum 3 ani.” Costel consideră că respectivul poliţist nu are vreo vină, ” pentru că a dat către compartimentul la care trebuia să ajungă informaţia lui, verbal, scris, e treaba lor. Şi totuşi, nimeni, de 3 ani de zile, nu a făcut nimic!” Costel a precizat că poliţistul care l-a însoţit, a făcut şi el o informare către şefi, despre o altă locaţie, cu activitate asemănătoare, fără ca aceasta să se fructifice.
O altă situaţie din cele multe relatate de Costel, se referă la informarea unuia dintre poliţiştii în cercul cărora se învârteşte, despre o locaţie, unde cineva ar avea droguri sau „iarbă”, după cum se exprima respectivul. L-a întrebat pe poliţistul în cauză, cum să procedeze. „Ce să fac? Unde să mă duc? (n.r.-cu referire la un birou specializat). La care, zice, măi Costele, ia şi tu de-acolo, un pic, aşa, în două degete şi, adu-mi mie. Din punctul meu de vedere, ca un om simplu, mi s-a părut destul de grav. Cum să iau de acolo şi să vă aduc dumneavoastră? Vi se pare legal ceea ce mă puneţi să fac? Zice, măi Costele, nu ţi se întâmplă nimic, iei şi mi-aduci mie şi, pe urmă duci înapoi.” Necunoscând legea privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumul ilicit de droguri, intuieşte totuşi că ceva nu e în regulă şi se consultă cu un alt poliţist, căruia îi povesteşte ce i s-a cerut. Acesta îl lămureşte cum stau lucrurile din punct de vedere legal, sfătuindu-l să nu cumva să dea curs cererii, pentru că riscă să fie acuzat de deţinere ilegală de droguri. Bineînţeles că s-a conformat.
Poliţia Câmpina, nu poate spune?
Încercând să aflăm la modul generic, cum procedează poliţiştii în cazul când vine la ei câte un „Costel” cu informaţii, care este circuitul intern al acesteia sau dacă sunt evaluate şi verificate în totalitate, l-am abordat pe şeful Poliţiei Câmpina.
Amabil, ne-a rugat să nu ne supărăm, dar nu ne poate spune, sugerându-ne politicos, să mergem la purtătorul de cuvânt al IJP Prahova. Fără a da curs sugestiei, am considerat că aflarea şi exploatarea unei informaţii de către un poliţist, ce ridică suspiciuni cu privire la legalitatea unor fapte, ţine de gradul de profesionalism şi, nu în ultimul rând, de conştiinţa acestuia.
Costel a ţinut să precizeze că „o parte dintre poliţişti îşi fac datoria, meritându-şi statutul, fie că sunt agenţi sau ofiţeri. Dar sunt o parte care nu-şi merită nici statutul, nici meseria, nici funcţia, nici scaunul, absolut nimic! Odată ce se duce, indiferent cine, să le dea o informaţie, din punctul meu de vedere, mi se pare anormal să fiu luat la întrebări: ce cauţi tu, de ce te duci la ăla, de ce nu vi la mine, de ce faci toate chestiile astea, de ce vrei să colaborezi doar cu cineva anume. În principiu, dacă se poate, să nu le spui, ca să nu se ştie, decât să le spui, să le dai bătaie de cap. De ce îi ajut? Pentru că mi se pare normal. Nu pot să trec, indiferent de faptă, aşa, nepăsător. Nu mă schimbă nimeni!”
Să fie aşa, cum spune Costel? Să fie adevărat că unii poliţiştii află lucruri, care încalcă legea şi nu se implică? Ne-a povestit Costel romane poliţiste sau realitate?
Cum într-o asemenea situaţie nu putem da nici numele real al lui Costel şi, cu siguranţă, nici nu am putea convinge vreun poliţist să confirme sau nu cele spuse de el, aşteptăm comentariile cititorilor care, poate, s-au lovit de o situaţie asemănătoare, de-a lungul timpului, pe adresa www.zvp.ro  Carmen NEGREU