Actualitate

Cum să te îmbolnăveşti de nervi în România!

IMG_3517O familie din satul Lunca Mare, aflată într-un litigiu civil cu vecinii, s-a văzut nevoită să se lupte cu tehnologia informatică, justiţia oarbă şi o anumită atitudine a poliţiilor din Şotrile şi din Câmpina. Silită de împrejurări, s-a văzut nevoită să apeleze la presă.

Apasă „delete” şi schimbi sentinţa!
Familia Popescu Gheorghe şi Lucica din Şotrile, satul Lunca Mare, a sesizat redacţia ziarului, plângându-se de problemele pe care le-a întâmpinat într-un proces civil, dar şi cu poliţia din Şotrile şi din Câmpina. În anul 2007, familia Popescu s-a trezit dată în judecată de către vecini, Anca Vasile şi Elena, având ca obiect al acţiunii o grăniţuire a proprietăţilor celor două familii. Cei pârâţi au răspuns chemării cu actele şi schiţele legale pe care le deţin, pentru a-şi dovedi calitatea de proprietari. Una din probele administrate în acest proces a fost şi o expertiză topografică, realizată de către un expert tehnic judiciar, care a efectuat două variante de grăniţuire. O variantă putea fi acceptată de către instanţă, în condiţiile în care s-ar fi preferat actele de proprietate ale familiei Anca, respectiv a reclamanţilor. A doua variantă, la fel, ar fi putut fi preferată de instanţă, dacă s-ar fi acceptat actele de proprietate ale familiei Popescu. Soluţia în această cauză a fost dată pe 16 iulie 2008. În ziua următoare, la ora 09.59.28, judecătoarea Eleonora Dulamă a introdus pe internet, pe portalul justiţiei, soluţia cauzei.
Din acest moment, lucrurile încep să devină, să zicem, interesante. Lucica Popescu nu a mai avut răbdare să aştepte să Imagine089fie anunţată în mod oficial, adică prin poştă, de rezultatul sentinţei. A accesat internetul, căutând portalul la adresa http://portal.just.ro şi a găsit afişată soluţia dată de către instanţa de judecată. Astfel, în dimineaţa zilei de 18 iulie 2008, aceasta citea pe internet ceea ce judecătoarea Eleonora Dulamă introdusese cu o zi în urmă, potrivit Regulamentului de ordine interioară: „admis acţiunea completată şi precizată, dispune grăniţuire conform variantei II din raportul de expertiză Popescu (n.r. – numele expertului). Cu apel.” Mai liniştită, Lucica Popescu aştepta să primească hotărârea  instanţei redactată, pe cale oficială. Pe data de 21 iulie, s-a dus să citească soluţia dată, în Condica şedinţei de judecată civilă. Aici, în dreptul numărului de dosar, nu apărea decât un cuvânt: soluţionare. Pe data de 28 iulie, caută din nou pe internet, accesând acelaşi portal, unde găseşte soluţionarea cauzei, apărând ca fiind admisă varianta I, ceea ce schimba radical conţinutul hotărârii. Supărată, aşa cum era şi firesc, a doua zi, Lucica Popescu a dorit să se plângă telefonic vicepreşedintei Judecătoriei Câmpina. Nu mare i-a fost mirarea când i-a răspuns la telefon Eleonora Dulamă. Nu ştia că are şi calitatea de vicepreşedintă a Judecătoriei. S-au conversat preţ de vreo jumătate de oră, timp în care judecătoarea a încercat să o lămurească de ce a făcut modificarea. Nefiind convinsă de argumentele Eleonorei Dulamă, a dorit din nou să verifice Condica de şedinţe, numai că judecătoarea de serviciu nu a lăsat-o. În acelaşi timp, a apărut şi judecătoarea Dulamă, invitând-o în biroul ei, pentru a discuta pe marginea dosarului. Iată ce ne-a declarat în scris Lucica Popescu: „M-a invitat în biroul ei, spunându-mi ca are răbdare să stea de vorbă cu mine, cu toate că lăsase nişte arestaţi în sala de şedinţă. Mi-a spus că a procedat în acest fel, crezând că stinge un conflict între doi vecini şi că dânsa ştie că avem dreptate din cele văzute la cercetarea locală, dar că  nu mai poate modifica din nou hotărârea, pentru că este deja redactată. Am rămas surprinsă că a stat de vorbă cu mine, chiar dacă avea treabă.”
Judecătoarea Eleonora Dulamă a fost cercetată
într-un dosar penal
Lucica Popescu a considerat ca fiind exagerată solicitudinea judecătoarei, fapt pentru care a plecat, din Judecătoria Câmpina, direct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, dorind să aducă la cunoştinţa organelor abilitate ceea ce i se întâmplase. Aici a dat peste procurorul Anghel, care, aşa cum declară Lucica Popescu: „a insistat să mă întrebe dacă vreau să reclam un judecător. I-am spus că nu, dar că vreau să reclam o faptă, respectiv o modificare de hotărâre judecătorească. Mi-a spus că, fiind perioadă de concedii, nu are cine
să-mi dea număr de înregistrare şi că-mi va trimite un răspuns acasă, ceea ce nu s-a întâmplat. Abia după înaintarea sesizărilor mele către Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedinţia României am primit răspuns.” Astfel, s-a întocmit dosarul nr. 466/P/2008, în care procurorul Aurelian Mihăilă a constatat, în rezoluţia dată, după audierea judecătoarei Eleonora Dulamă, următoarele: „Cercetările efectuate în cauză nu au relevat date care să contureze conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals sesizate.” Sau că: „În realitate persoanele vătămate (n.r. familia Popescu) nu au fost prejudiciate de modificarea în discuţie, din moment ce aveau la dispoziţie atât dosarul civil, cât şi Condica şedinţei de judecată spre a se edifica.” Ca atare, nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Errare humanum est sed perseverare diabolicum
Aşa zicea marele învăţat, Seneca: A greşi este omenesc dar a persevera (în greşeli) este diabolic. Astfel că şi noi putem greşi. Aşadar, fără a avea pretenţia de a ne erija în justiţiari, nu putem să nu constatăm că se pot ridica unele semne de întrebare, atunci când citeşti cu atenţie această rezoluţie dată de procurorul Aurelian Mihăilă:
1. „După pronunţarea în şedinţă publică, la aceeaşi dată de 16.07.2008, judecătorul Dulamă Eleonora a completat Condica şedinţei de judecată civilă cu soluţia – Admis acţiunea completată şi precizată. (…) Dispune grăniţuire cf. var. I din exp. Popescu. Cu apel.”
Fără să vrem, ne ducem cu gândul la ceea ce a declarat Lucica Popescu când, pe data de 21 iulie 2008, nu găsit scris în condică decât cuvântul „soluţionare”. Nu judecăm pe nimeni, dar oricine este liber să se mire.
2. „În data de 27-07.2008, la orele 07:53:01 dimineaţa, informaţia din programul ECRIS, vizând soluţia din dosar a fost modificată de către judecătorul Dulamă Eleonora în sensul «admis acţiunea completată şi precizată, dispune grăniţuire conform variantei I (…)». Verificarea tehnică a conchis că această modificare a fost realizată de pe contul de utilizator al judecătorului Dulamă Eleonora şi de pe calculatorul având I.P.-ul identic cu cel aflat în biroul de serviciu al acesteia. (…) Audiată fiind, judecătoarea Dulamă a precizat că nu-şi mai aminteşte de nici o modificare în legătură cu introducerea acestei soluţii în programul ECRIS, dar că «este posibil să se fi efectuat îndreptarea unei eventuale erori».”
Întrebare retorică: nu-şi aminteşte, în condiţiile în care nu a discutat la telefon cu Lucica Popescu despre reţete culinare, ci despre schimbarea unei hotărâri judecătoreşti şi în condiţiile în care şi-a lăsat baltă arestaţii din sala de şedinţă, pentru a o convinge pe aceasta de justeţea intervenţiei sale în programul ECRIS? Nu judecăm, dar ne mirăm.
3. Referitor la data de 27 iulie 2008, trecută în rezoluţie ca fiind ziua când a fost făcută modificarea cu pricina, la un moment dat se specifică faptul că: „Grefiera Ştefan Petruţa nu are legătură cu introducerea acestei soluţii în programul ECRIS şi, cu atât mai puţin, cu modificarea din 24.07.2008.”
Poate că această dată, 27 sau 24 iulie (care apare de două ori în rezoluţie) nu are relevanţă asupra cazului în sine, dar te duce cu gândul la „eroarea materială” a judecătoarei Dulamă, care a generat un stres psihic familiei Popescu. Sau, întrebăm iarăşi retoric: să fi existat două modificări!? Iată cum, din nou, avem ocazia să ne mirăm.  Dar, errare humanum est…
Când poliţia nu vine…
Povestea familiei Popescu nu se termină aici. Au renunţat să mai continue procesul, cu toate că aveau dreptul la apel. S-au resemnat, dorind să-şi recapete liniştea. Astfel, au acceptat soluţia sentinţei, urmând să fie pusă în aplicare de către executorul judecătoresc. Pe data de 01.07.2009, au primit somaţie să se prezinte cu suma de 4.247,20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi executare. Abia peste o săptămână, familia Popescu a putut aduna aceşti bani, timp în care au trăit cu sabia lui Damocles deasupra capului, fiind ameninţaţi de către executor că-şi vor pierde casa, dacă nu vor plăti. Pe data de 15.07.2009, s-a prezentat în curtea familiei Popescu executorul, împreună cu un expert, pentru punerea în posesie a reclamanţilor Anca C. Vasile şi Anca Elena. Executarea a decurs în condiţii normale, punându-se în vedere acestora ca în termen de 15 zile să se construiască gardul între proprietăţi. Dacă până în acest moment lucrurile s-au desfăşurat într-un cadru civilizat, nu la fel au decurs când s-a început construirea gardului, acţiunea ieşind din făgaşul normalităţii. Iată ce povesteşte Lucica Popescu: „ Pe 28 iulie 2009, reclamanţii au adus doi muncitori pentru a începe să se facă gardul. Au refuzat să cooperăm amiabil, intrând mai mult pe terenul nostru, mutând ţăruşii amplasaţi de către executor. Au turnat şi o fundaţie pentru gard, fără a avea autorizaţie de construire eliberată de către primăria din Şotrile. De fiecare dată când am încercat să comunicăm cu aceştia, am fost jigniţi şi refuzaţi. În seara zilei de 29 iulie, pe la ora 19.30, găsind pe Mangalagiu Marcel în curte (unul din muncitorii reclamanţilor) i-am spus că hotarele nu sunt respectate. Acesta ne-a agresat verbal şi l-a ameninţat pe soţul meu cu moartea, dacă intervine, spunând că el respectă ce i-a spus Anca V. Vasile, (n.r. – zis Bebe, consilier PNL în Consiliul Local Şotrile!) fiul lui Anca C. Vasile.”
Familia Popescu i-a cerut muncitorului Mangalagiu Marcel să-i cheme pe proprietarii Anca, dar aceştia au refuzat să iasă afară, venind în schimb, fiul acestora, Anca V. Vasile. Mai departe, Lucica Popescu povesteşte: „În timp ce încercam să discut civilizat cu Anca V. Vasile, a apărut şi tatăl acestuia la poartă. Mi-a chemat soţul să-i vorbească, ameninţând că ne va lua şi casa, dar, în acelaşi timp, a înfipt mâna în el ca să-l ia la bătaie. A mai venit cu un bărbat, care avea o cameră de filmat sau aparat foto, şi care ţinea în mână un bolovan, vrând să-i dea soţului meu în cap. A venit fiul meu Ionuţ, ca să aplaneze conflictul. Anca C. Vasile l-a lovit pe fiul meu, a înfipt mâna şi în mine, căzându-mi ochelarii de vedere, care s-au spart. În această altercaţie, Anca C. Vasile l-a lovit şi pe soţul meu. Am apelat poliţia din Şotrile, dar nu mi-a răspuns nimeni. L-am trimis pe cuscrul meu, Stanciu Mihai, acasă la un poliţist, pe nume Răzvan. Acesta a spus că va veni în jumătate de oră la locul incidentului, ceea ce nu s-a întâmplat. A doua zi, pe 30 iulie, în jurul orei 14, am mers la postul de poliţie din Şotrile, dar nu am găsit pe nimeni. Poliţistul comunitar Cristi mi-a dat numărul de mobil al şefului de post, pe nume Milu.
L-am sunat şi mi-a spus că va veni la noi când va primi spre cercetare dosarul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, pentru că şi familia Anca ne-a făcut plângere. Pe data de 31.07.2009, am mers la poliţia din Câmpina, unde
l-am găsit pe agentul Bucătaru, care m-a îndrumat să las o plângere. Am revenit pe data de 10 august cu un certificat medico-legal din care reieşea că soţul meu prezenta leziuni traumatice prin comprimare cu mâna, fără a necesita zile de îngrijire. Ofiţerul de serviciu mi-a spus să aştept acasă, pentru că ne va contacta cineva.”
…chemăm presa!
Pentru că nu au fost contactaţi de către poliţie, Lucica Popescu s-a prezentat la redacţia ziarului pe data de 11.08.2009. A doua zi, a mers la şeful poliţiei Câmpina, Romeo Văsii, însoţită de către un redactor al ziarului. Lucica Popescu a fost plăcut surprinsă să vadă cu câtă, să zicem, celeritate, comisarul-şef Romeo Văsii îşi ia subordonaţii la întrebări despre reclamaţia sa. În aceeaşi zi, familia Popescu a fost căutată de către reprezentanţii poliţiei rurale, care au demarat, imediat, cercetările. Câtă promptitudine!
Se spune că zeiţa Justiţiei este oarbă. Poate ar fi cazul să-şi dea jos acea legătură cu care îşi ţine ochii acoperiţii. În era tehnologiei computerizate,altfel riscă să greşească tastele. Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co