Sport

Ce urmează după violenţă?

Într-un univers al torţelor aruncate pe teren, al înjurăturilor scandate la unison, al benzinăriilor sparte şi al bătăilor între galerii, e greu să ţii partea suporterilor în faţa opiniei publice, care urmăreşte meciul instalată confortabil pe canapeaua din sufragerie. Ea, doamnă sau domnişoară, mai mult sau mai puţin prihănită, porneşte ecuaţia gândirii de la teoria bunului simţ şi uneori se poate situa în eroare în practica de pe stadion sau din vecinătatea acestuia. Împotriva huliganilor avem o lege gândită cu capul, votată cu mâna şi, de multe ori, apărată cu mai multe părţi ale corpului de forţele de ordine. O lege care trebuie aplicată în litera şi spiritul ei.
Cât de mare e această diferenţă, înţeleg numai cei care se află în mijlocul evenimentelor, prinşi între cele două tabere, imaginate duşmane pe vecie de mentalul colectiv al telespectatorului şi cititorului de gazete. Din confruntarea suporterilor cu jandarmii, întotdeauna înving cei din urmă. E firesc să fie aşa şi e bine să fie aşa, pentru că ei reprezintă autoritatea. Numai că, important nu e doar cine învinge, ci şi cum o face şi, nu în ultimul rând, e important cine începe, cine provoacă. Ori datul cu gaze lacrimogene într-un autobuz al galeriei în care bunii respiră laolaltă cu răii şi agresarea femeilor nu e tocmai expresia responsabilităţii. De aceea, în numele pretenţiei de a avea suporteri civilizaţi, le putem cere şi oamenilor legii să arate că sub cagulă nu se află doar un cap, ci şi un creier. Unii dintre ei îl au. Îi cunosc, îi respect şi îi rog: Fără violenţă domnilor, fără violenţă!
Adrian RĂDULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co