Dacă ar fi să te iei doar după numărul de farmacii din centrul Sinăii, poţi crede că te afli într-un oraş bolnav sau într-unul unde trăiesc sau vin mulţi oameni bolnavi. Pe o distanţă mai mică de 300 m, între Primărie şi Parcul Central, găseşti cinci farmacii dintre care două vând doar produse naturiste. Cea mai veche dintre ele şi de altfel singura care există aici, e cea a lui Russe Stănescu, ajuns furnizor al Casei Regale, denumită în consecinţă Farmacia Regală. Constatând şi ei această stare de fapt, medicii români au organizat la Sinaia în ultimile două săptămâni, două congrese de specialitate, unul de cardiologie şi un altul de oftamologie. Acum, lăsând la o parte tonul puţin glumeţ şi revenind la problemele de fond ale staţiunii, cei care şi-au petrecut weekend-ul în ultimile două săptămâni la Sinaia, ca şi locuitorii oraşului de altfel, au avut parte de o plăcuta surpriză. Pe fondul intens colorat al unei toamne blânde, senine şi mai tot timpul însorite, Sinaia s-a umplut de oameni frumoşi, cu priviri luminoase, îmbrăcaţi elegant. Îi întâlneai mai tot timpul pe străzi, prin muzee, pe terasele restaurantelor, pe băncile din parc sau prin magazine la cumpărături. Sinaia devenise parcă un alt oraş. Hotelurile au fost pline, străzile animate, restaurantele s-au aglomerat, magazinele au făcut vânzări record. Chiar dacă nu s-a putut evita aglomeraţia de pe străzi datorată numărului mic de parcări existente, s-a putut totuşi circula, străzile ca şi parcul au rămas curate, coşurile de gunoi nu au dat pe afară, aerul mirosea a parfum rafinat şi totul se întâmpla discret, în surdină, ca în foaierul unei săli de spectacole. Îmi revin în memorie câteva dintre imaginile de epocă în care, perla staţiunilor montane din România, era populată de aceleaşi categorii de oameni eleganţi şi distinşi, şi care se potrivesc perfect cu atmosfera din aceste câteva zile despre care vă vorbesc. Şi la final, eu cred că toată lumea a fost foarte mulţumită: şi hotelierii, şi comercianţii şi organizatorii evenimentelor, şi doctorii, şi turiştii, şi localnicii, chiar şi taximetriştii.
Cu doar o săptămână mai devreme, Sinaia a mai fost plină (forever) însă, de această dată de oameni pestriţi, de fum şi miros de cârnaţi, de maldăre de gunoaie şi de tarabe aruncate te miri pe unde. Traficul auto a fost dat complet peste cap iar zgomotul puternic făcea să vibreze aerul ajuns irespirabil. Atmosfera de bâlci şi miros de mahala, în centrul aceleiaşi ”perle a turismului montan”, cu aceiaşi toamnă însorită şi viu colorată, dar, de data asta, cu săli de restaurant goale la care nu mai ai pe unde să intri, cu hoteluri pline, nu cu turişti, ci cu artişti şi organizatori, cu magazine fără clienţi, cu localnici ajunşi la exasperare care-şi abandonează în această perioadă oraşul. Acest eveniment discutabil, în loc să aparţină sinăienilor, celor care se mândresc şi iubesc oraşul în care trăiesc, este băgat cu forţa pe gâtul locuitorilor staţiunii, care se transformă în simpli spectatori, apatici şi neputincioşi.

Acum, revenind la multele farmacii din centru, poate că ele sunt într-adevar necesare, poate că oraşul ăsta chiar e bolnav cu adevărat. Uite că trec anii şi nu ne mai vindecăm odată de prostie, de uitare, de nepăsare, de minciună. Sunt la urma urmei două opţiuni total diferite de a face turism. Şi pentru că evenimentele s-au succedat la un interval mic de timp, asta ne dă posibilitatea să le comparăm şi, de ce nu, să alegem: fum sau parfum? arh. Nicolae Dan MANEA