Vor să ştie!

S-au săturat să se ştie cu sabia deasupra capului şi au chemat conducerea societăţii la discuţii. Care este situaţia noastră?… când vom începe munca?… intrăm în şomaj?… Acestea au fost unele dintre întrebările pe care angajaţii Rafinăriei Steaua Română le-au adresat directorului Nicolae Bucur, în dimineaţa zilei de vineri. La ora 7, oamenii s-au adunat în curtea societăţii şi au cerut explicaţii. Ce se va face? Prea multe răspunsuri nu au primit. Nici prea multe promisiuni! Din ianuarie, rafinăria a rămas fără obiect de activitate. Oamenii au fost plătiţi cu 75% din salariul obişnuit. Şi, începând 1 iulie situaţia lor nu mai este deloc clară. „S-a hotărât să murim”… acesta a fost declaraţia unei femei care a ieşit pe poarta Rafinăriei. Au stat de vorbă cu directorul, au ascultat, şi-au spus punctul de vedere şi apoi au plecat. Printre ei era şi Gheorghe Sandu, lider sindical, care nu vede o rezolvare prea rapidă a situaţiei. Oamenii vor să intre în şomaj. Nu vor să devină paznicii unei rafinării închise din cauza statului. Gheorghe Sandu, lider sindical: „Veniturile care au fost asigurate până acum prin ordonanţa nr. 28 s-au dovedit a fi insuficiente. Au adus oamenii în poziţia în care se află acum. Nu mai au nici un fel de rezerve pentru perioada următoare. Oamenii nu mai au necesarul de zi cu zi. Să nu uităm că mulţi dintre ei trebuie să facă naveta pentru a supraveghea şi întreţine instalaţiile. Pot să vă spun că după discuţiile pe care le-am avut cu cei din conducerea societăţii, angajaţii vor primii undeva peste 6 milioane de lei vechi pe lună.” Rafinăria are de primit bani de la stat. În jur de 10 milioane de euro. Au câştigat în instanţă şi banii ar trebui să vină. Cert este că fără o „hârtie” care să fie valabilă la vreo bancă, „ţeava” cu ţiţei nu va fi deschisă. Spre dezamăgirea angajaţilor, care se gândesc că poate ar fi mai bine să fie trimiţi în şomaj. Relu NISTOR