Peştera Ialomicioarei, refugiul din calea caniculei
Peştera Ialomicioarei din Munţii Bucegi a devenit o adevărată atracţie pentru turiştii care ajung în judeţele Prahova şi Dâmboviţa.
Este o oază de răcoare, mai ales în această perioadă caniculară. Sute de persoane iau cu asalt, zilnic, grotele şi rămân impresionate de frumuseţea locului.
Monumentul naturii din Cheile Ialomiţei are mai multe săli mari, care sunt străbătute de un pârâu subteran. „Nu am mai ajuns în acest loc de 20 de ani. Atunci, nu se prea putea vizita, însă acum intrarea este deschisă pentru toată lumea. Am venit tocmai din Constanţa pentru a vizita această minunăţie. Am stat acolo mai bine de o oră şi am îngheţat. Nu mă aşteptam să fie aşa răcoare.
Peştera Ialomicioara este superbă şi le recomand tuturor românilor să vină aici”, a spus Ioana Apostol. Peştera situată la 1600 metri altitudine se întinde pe o suprafaţă de 400 de metri şi mai este supranumită „Peştera Regilor”.
Frumusețe rară
Zona superbă este încadrată de stânci abrupte, iar accesul se face pe podeţe de lemn. Turiştii care au ajuns în sălile Mihnea Vodă, Decebal, Maria, La Răspântie, La Altar, în Grota Ascunsă şi în Grota Urşilor au fost fascinaţi de culoarele înguste, pereţii stâncoşi, dar şi de locurile parcă „decorate” cu stalactite şi stalacmite.
În timp ce afară termometrele indicau 28 de grade, înăuntru temperatura nu a trecut de 9 grade, iar mulţi dintre cei care nu şi-au luat haine mai groase, au cam dârdâit de frig.
„Este foarte bine aici, îmi place la nebunie zona. Sunt din Canada şi am venit în România la rudele soţiei mele. Mi-au povestit despre acest loc şi m-au adus să-l vizitez. Am rămas uimit de frumuseţea acestei peşteri. E uluitoare şi totodată, un loc unde poţi fugi căldura toridă”, a povestit Jack Jillian. La 200 de metri în peşteră se află „Piatra Altarului”, despre care se spune că a fost aleasă ca loc de reculegere încă din secolul al XV-lea.
La intrarea în grotă a fost ridicată şi o biserică, la sfârşitul secolului al XVI-lea, din dorinţa domnitorului Mihnea cel Rău, în semn de mulţumire către Dumnezeu, după ce a scăpat de turci, ascunzându-se în grote.
Lăcaşul a ars de mai multe ori de-a lungul timpului şi a fost refăcut de preoţii şi ciobanii din zonă. În 1994 s-a ridicat o biserică nouă chiar la intrarea în peşteră, dar şi un corp de chilii.
Turiştii rămân impresionaţi de fiecare dată de istoria locului, dar şi de frumuseţile naturii.
Majoritatea aleg să urce cu telecabina din Buşteni, pe Platoul Bucegi, unde fac un scurt popas, iar de aici iau o altă instalaţie de transport pe cablu, care îi coboară pe partea cealaltă a versantului, lângă peşteră.
Cei care iubesc mişcarea şi drumeţiile pot ajunge aici pe traseele montane mai uşoare din Bucegi cum ar fi: Sinaia – Piatra Arsă – Padina sau Babele – Valea Ialomicioarei. Adelina ANEI
