Existenţial, pe patul de spital

Eram la începutul clasei a VI-a când, manifestându-mă contra naturii copilăriei, am dat febra jocului pentru calmul primei întrebări adevărate: există Dumnezeu? Am început să cred cu naivitate în certitudinea unui răspuns şi, precum deţinătorul unei taine supreme, citeam pe ascuns din Noul Testament. Simţeam că era mult mai important pentru mine, şi fără îndoială scuzabil în faţa părinţilor, să fac acest lucru, decât...