Doi copii au nevoie de bani pentru a face performanţă!
Danseaza cu talent în dansul vieţii
O vorbă românească spune: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”. Poate că această zicală ar trebui interpretată şi altfel de cum ne-am obişnuit până acum. În acest sens ar putea fi privită povestea a doi adolescenţi din Breaza.
Două talente = o pereche
Ştefania Voinea de 13 ani şi Adrian Perian de 16 ani au fost dăruiţi de Dumnezeu cu talent artistic. Cei doi adolescenţi practică dansul sportiv de 3 ani şi jumătate, făcând pereche de 2 ani. Pornind de la zicala mai sus menţionată, tinerii dansatori, susţinuţi de părinţii lor, nu au stat „să le pună cineva în traistă”. Adică, nu s-au suit pe ringul de dans şi au câştigat premii, pur şi simplu. Ei şi-au exploatat pasiunea şi talentul printr-o muncă fizică asiduă, susţinând 6 ore de antrenament pe săptămână, plus orele de seminarii, unde se pregătesc cu alţi profesori decât cei care îi antrenează în mod curent. În timp, munca lor a fost răsplătită, prin câştigarea unor locuri fruntaşe în concursurile la care au participat pentru secţiunea standard şi latino: locul III – Cupa Oriflame Chiajna; locul II – Cupa Oriflame Bucureşti; locul II – Cupa Olteniei Craiova; locul I Cupa Hobby Dance; locul I în cadrul Festivalului de Dans de la Ploieşti.
Totul pentru dans
Din punct de vedere financiar, pentru practicanţii dansului sportiv, cheltuielile sunt foarte mari. Raportându-ne la cei doi copii, părinţii acestora trebuie să investească în ei taxa de 70 lei pe lună pentru antrenamente; plata separată pentru seminarii care oscilează între 25-30 de euro; transportul pentru deplasarea la sălile de antrenament de la Câmpina sau Ploieşti şi nu în ultimul rând, ţinuta festivă şi încălţămintea (sunt luate în considerare de către juriu) ce se 
schimbă la 2-3 luni, din cauza uzării. Premiile câştigate de copii sunt simbolice: cupe, diplome, câteva produse cosmetice. O singură dată a primit Adrian Perian 700 de lei, când a dansat cu Ştefania Voinea, într-o emisiune la ProTV, moderată de Teo. Şi atât! Astfel, întorcându-ne din nou la zicala românească, ne putem gândi că cineva ar trebui „să pună ceva concret în traista plină de talent” a micuţilor dansatori. Veniturile părinţilor Ştefaniei Voinea nu depăşesc 1500 de lei pe lună şi totuşi au reuşit efortul, cu multă greutate, să-i facă fetei o ţinută de 1100. Partenerul Ştefaniei, Adrian Perian are o situaţie şi mai delicată. Mama sa, Adela Perian este şomeră, iar tatăl Nicolae are o pensie de invaliditate. Comentariile sunt de prisos.
Lacrimi şi speranţe
Părinţii copiilor au încercat să apeleze la autorităţile locale, în speranţa că vor găsi un răspuns pentru problemele lor, dar nimeni nu a făcut nimic pentru a-i susţine sau măcar să fie lăsaţi împreună cu ceilalţi colegi de antrenament să beneficieze de sală fără să li se perceapă chirie. În schimb, se apelează la talentul lor, pe gratis, atunci când are loc vreun festival al berii sau cunoscutul bâlci din Breaza. În aceste condiţii dificile de susţinere financiară, părinţii au început să-şi pregătească cumva copii, că va veni momentul când vor trebui să renunţe să mai practice dansul sportiv, pentru că nu mai pot face faţă cheltuielilor prea mari pentru bugetul lor. Care este reacţia lor? Plâng pur şi simplu pentru că, la vârsta lor, poate că le este greu să înţeleagă de ce nu pot face un lucru bun, frumos şi care încântă pe oricine.
Dacă nu se va găsi cineva care să se implice financiar şi să-i ajute pe aceşti copii să-şi perfecţioneze talentul mai departe, într-o zi s-ar putea să plângem şi noi, adulţii. Dacă nu ştim să ne apreciem valoarea copiilor noştri, riscăm să ne arătăm consideraţia unuia faţă de celălalt, doar după valoarea contului din bancă. Sau poate că, deja o facem. Carmen NEGREU
