Nu puţini sunt cei care spun că, dacă vrei să fii ziarist adevărat, ar trebui să te ţii departe de scriitura de bine, alţii sunt de părere că presa e negativistă, că are prostul obicei de a căuta sau chiar fabrica senzaţionalul, că nu promovează adevăratele valori şi nu oferă modele tinerei generaţii… Unii, mai mult sau mai puţin consumatori de presă, îşi fac timp să identifice ziarele de partid, gazetarii de curte… Presa e acuzată, de multe ori, că are preferinţe murdare, că promovează pe te miri cine, cu orice preţ, sau că atacă, dărâmă şi nu pune nimic în loc… Şi câte şi mai câte lucruri nu se pot spune despre o presă care, cotidian, face piaţa, face politică, sex, scandal…, face de toate, de nu ştii de unde are atâta energie.
Problema devine şi mai serioasă când presa spune că nu ar scrie dacă nu s-ar întâmpla, nu ar filma, dacă nu s-ar vedea, nu ar face sex dacă vedetele nu s-ar dezbrăca, scandal dacă politicienii nu s-ar certa… Pe scurt, presa se pretinde a fi o oglindă a realităţii, o ofertă pusă pe seama cererii.

Ei bine, aşa stând lucrurile, nici nu prea mai ştiu ce să mai pun pe foaie, ce metaforă să mai folosesc sau dacă îşi are rostul, cum s-o dau să fie bine… Poate că, într-adevăr, într-o viaţă fără figuri de stil, adevărul trebuie prezentat pur şi simplu. Să-i adauge fiecare ce vrea, după gust. De exemplu, eu scriu că Asociaţia Clubul Rotary Valea Prahovei premiază performanţa, iar dumneavoastră aveţi liber la epitete şi comparaţii. Chiar vă rog, rescrieţi un editorial mai  bun! Adrian RADULESCU