Editorial

De la Est la Vest

Nu contează de câte ori am fost plecat din ţară, important este că am fost, măcar pentru o zi, dincolo de graniţă, în direcţia pozitivă a Occidentului. O zi…, o nouă zi… Acum iau la pas o stradă pietruită cu istoria Berlinului… Nu e frig şi nici foarte cald… Poate e chiar aşa cum istoria urbei vrea să mi se înfăţişeze, să se lase călcată, privită, gândită, simţită…, cu tot cu trotuar, cu fiecare casă, cu ferestrele gemene, cu perpendicularitatea străzilor pe care o iau ca pe promisiunea de a avea acces infinit la revelarea civilizaţiei. Unter den Linden, Friedrichstrasse, Potsdamerstrasse… Uite şi Alexanderplatz!
O mai fi azi vreun miting la Bucureşti? Poliţiştii au făcut, săptămâna trecută… Cred că azi e linişte… Dau de Tiergarten şi verdele parcului nu-mi face poftă de mici, nici de ieşit la un grătar. Mă plimb încercând să nu afişez calmul turistului aflat în concediu, ci naturaleţea localnicului obişnuit să respire aerul ăsta în care trage pe nas, la pachet, freamătul unui război mondial, povara voinţei de putere tradusă filosofic într-un rău suprem, emoţia reunificării unei mari naţiuni şi toate “sărurile” care te deşteaptă la viaţă în fiecare zi, de la ordine până la cultură.
Berlinezii sunt însemnaţi. Au ceva al lor, ce îşi transmit subtil, inconştient şi imperceptibil, din generaţie în generaţie. Nu ştie nici cel care dă, nici cel care primeşte, în schimb adulmecă asta un străin ca mine. Nu e suficient să fii aici, ca să fii unul de-al lor. Acum înţeleg că în România morala e alta: e suficient să vii, ca să nu-ţi doreşti să devii! Adrian RĂDULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co