Cum se pot distruge bunuri în mod oficial
Aflat într-o stare de degradare totală, satul de vacanţă Voila, din municipiul Câmpina,
aşteaptă la nesfârşit implicarea autorităţilor în repunerea lui în circuitul normal al taberelor pentru tineret
Tărâmul uitat de timp
Pasat de la o autoritate la alta sau trecut prin mâna unor agenţi economici neputincioşi, tabăra de copii Voila din Câmpina aproape că nu mai există. În momentul de faţă, locul nu reprezintă decât un teritoriu stăpânit de câinii vagabonzi. Aceştia şi-au făcut culcuş în căsuţele devastate de mâna omului. Locul, care altădată adăpostea copiii care veneau să se bucure de vacanţă şi de frumuseţea naturii, este acum distrus în totalitate. Scândurile duşumelelor, uşile, ferestrele sau oricare alt lucru de folos „pe lângă casa omului” au fost smulse, în goana unora după bunuri luate de-a gata. Vegetaţia, neîngrijită, a crescut haotic, transformând totul într-un decor demn de filmele de groază. Aici, gunoaiele de tot felul se află la ele acasă, sfidând orice semn de civilizaţie şi orice regulă de protejare a naturii. Normele de igienă şi de protecţie a mediului, de care se prevalează autorităţile, nu devin decât vorbe goale, dacă ai curajul să vizitezi acest loc uitat de timp şi oameni.
Propuneri, modernizare, administrare… vorbe
Încercând să aflăm cine se ocupă sau, mai bine zis, cine nu se ocupă de această tabără, am luat legătura cu Direcţia 
Judeţeană pentru Tineret de la Ploieşti. Aici l-am găsit pe Ciprian Oprică, proaspăt „uns”, anul acesta, director coordonator al acestei direcţii (sus, în medalion).
Iată ce ne-a declarat: „Centrul de agrement Voila a revenit, din 2007, la Direcţia Judeţeană de Tineret Prahova. A fost dat din 2004 într-un contract de colaborare la agenţii economici, respectiv societăţii Pact Confort, până în 2007. De atunci, au fost revendicate absolut toate Centrele de agrement, Voila, Telega, Cheia. Noi îl avem în administrare. Ştim că nu arată foarte bine, căsuţele de acolo aflându-se într-o stare de degradare. Ar trebui foarte mulţi bani investiţi ca să-l pui pe picioare. Soluţia propusă de Ministerul Tineretului şi Sportului, la momentul acesta, este descentralizarea. Se vor face propuneri, probabil către autorităţile locale, mai repede către Consiliul Local, şi, dacă nu, către Consiliul Judeţean. Poate se va găsi o formă de asociere cu aceste autorităţi. Vor trebui să investească în acest Centru de Agrement. Există Hotărârea nr. 563 în acest sens, prin care se instituie un regulament referitor la descentralizare pentru astfel de obiective. Lucrul cel mai important este că trebuie să se menţină obiectul de activitate. Adică nu-l dăm către Consiliul Local sau către cel Judeţean să facă altceva cu el. Au fost făcute deja câteva propuneri către Minister pentru taberele nefuncţionale. Din informaţiile pe care le deţin, urmează, acum, prin septembrie, octombrie, să se încerce să se finalizeze acest lucru. Oricum, vara aceasta e pierdută, nefiind prevăzuţi bani pentru investiţi. Pentru Centrul de Agrement din cartierul Voila din Câmpina nu s-a mai făcut nimic din 2007, de când l-am preluat noi, ca Direcţie Judeţeană. Când a fost dat cu contract de colaborare, a existat un proiect de investiţii. Trebuiau să respecte un plan de investiţii anual, trebuiau să menţină acelaşi obiect de activitate. Dar nu prea au făcut mare lucru, ca să zic aşa. Persoana juridică de care aparţineam era Autoritatea Naţională pentru Tineret. După înfiinţarea Ministerului Tineretului şi Sportului, am intrat sub coordonarea lor. Tabăra de la Câmpina nu a mai funcţionat de ani de zile. Nici când a fost luată cu contract de colaborare cu societatea Pact Confort. Singura care a mai funcţionat a fost tabăra de la Cheia.”
Toate aceste centre de agrement depind acum de această descentralizare, care, sigur se va întâmpla, într-o lună, două, trei… Pot să vă mai spun că Ministerul, după aceste propuneri de descentralizare, urmează să facă propuneri şi autorităţilor locale pentru a pregăti cumva terenul. Aceste autorităţi au mai multe posibilităţi, putând accesa fonduri europene pentru a investi în aceste centre.
Primăria din Câmpina aşteaptă… undă verde
Întrebat despre situaţia taberei de copii Voila, primarul Horia Tiseanu a declarat: „Avem o hotărâre a Consiliului Local care solicită trecerea în patrimoniul sau măcar în administrarea acestuia, a taberei. Această hotărâre a fost emisă cu câţiva ani în urmă. De curând, am primit un răspuns din partea Ministerului Tineretului şi Sportului, care doreşte să dea în administrare tabăra pentru a o moderniza şi administra. Noi suntem de acord, fapt pentru care am solicitat Ministerului condiţiile în care ne poate fi predată. Tabăra se află situată într-un loc superb al Câmpinei şi credem că este important să asigurăm copiilor din oraşul nostru, dar şi din alte localităţi, un loc de distracţie şi relaxare.”
Singurul lucru cert legat de situaţia acestei tabere este faptul că a mai trecut o vară şi, în continuare, câinii vagabonzi vor avea un loc sigur de dormit. Este greu de crezut că se va putea moderniza un astfel de loc. A face ceva presupune o bază de pornire. Până se vor hotărî autorităţile în drept să se descurce în hârtii, probabil că nu va mai rămâne nimic din ceea ce a fost odată, un loc de relaxare şi distracţie pentru copii.
Aproape că nu poţi să nu te gândeşti la cei 75 000 de euro cheltuiţi de fostul ministru al Ministerului Tineretului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, pentru o scenă de spectacol şi la câte s-ar fi putut face cu aceşti bani pentru tabăra Voila.
Deocamdată, totul se reduce la propuneri, descentralizări, hârtii, vorbe fără conţinut, fără o finalitate şi degradarea, în continuare, a ceea ce a fost, odată, o tabără pentru copii.
Florin Mihuţ, 64 ani: „După revoluţie, nu ştiu cine a pus mâna pe satul de vacanţă. Nu spune nimeni, nimic. Am fost şofer şi căram mâncare acolo. Era un loc foarte frumos, plin de copii. Veneau şi părinţii cu ei şi puteau să stea câteva zile. După revoluţie, s-a stricat tot, s-a furat tot.”
Gheorghe Baranga, 58 ani: „În urmă cu 20 de ani, satul de vacanţă arăta foarte bine. În vacanţe, erau tot timpul copii acolo. Acum, nu s-a mai auzit nimic de el. Nu ştiu de cine aparţine. Era un loc bun pentru copii.”
Gheorghe Dobre, 59 ani: „Până la revoluţie, satul de vacanţă arăta nemaipomenit. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu acest loc. Am trecut cu câtăva vreme în urmă pe acolo şi am văzut în ce hal de degradare arată. Păcat… era un lucru bun.”
Aurel Cazan, 76 ani: „Era un loc deosebit acest sat de vacanţă. Am avut copii care au stat acolo, în tabără. Ştiu că s-au simţit bine. Era curat şi aveau mâncare bună. Dar, de ani, nu se mai ştie nimic de locul acesta. Păcat!”
