Imobiliare Valea Prahovei
Editorial

Culmea falsului valutar

De multe ori m-am întrebat ce a stat la originea sistemului bancar, cum a încolţit, în negura timpului, ideea actului primordial al împrumutului cu dobândă, dacă a venit, revelatoare, într-o minte aflată la adăpostul unui cap cu păr creţ şi, mai cu seamă, dacă strămoşul bancherilor, cel care a înstrăinat primul gologan ce avea să i se întoarcă înmulţit, era un om milostiv sau, dimpotrivă, unul avar şi zgârcit.
Cu alte cuvinte, dacă această cămătărie de lux de astăzi are la origine dorinţa de a da semenilor un oarece ajutor sau pur şi simplu mâncăriciul palmelor, tradus din dorinţa de îmbogăţire cu orice preţ. Nu de alta, dar ştiind dacă mama tuturor tranzacţiilor bancare a fost un gest pozitiv prin sine, sau unul născut ca afirmare a lăcomiei, aş putea să identific trăsătura nativă esenţială a acestui sistem, despre care astăzi ştiu că funcţionează graţie sinapselor purtate cu… perciuni. Ei bine, acest „univers al lui Iţic” e tot mai extins, graţie acestor exemplare umane evreieşti născute pentru tabla înmulţirii, iar… Bulă îi asigură „desăvâculmea, rşirea”, dintr-o sucursală autohtonă. Mai exact din Câmpina, acolo unde o unitate bancară a plasat unui client o bancnotă falsă, de 500 de lei, în mulţimea sumei de 37.000, şi, în urma apelului făcut de păgubit, l-a informat că banii erau musai de verificat pe îndelete, la ghişeu, cu mijloace personale. E un banc prost, care spulberă toate întrebările, oferind răspunsuri fără dobândă, şi care, de această dată, ne pune pe noi în spatele ghişeului. Mai dăm credit băncilor? Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co