A fost odată comunism
Marţea trecută, s-au împlinit 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Prinşi cu grijile de zi cu zi, oamenii aproape că au uitat cum trăiau înainte de libertatea atât de greu câştigată.
Mulţi prahoveni nu-şi mai amintesc serile fără curent electric sau flacăra aragazului care pâlpâia şi nici avorturile făcute prin tot felul de metode empirice. Au uitat şi de neîncrederea cu care îşi tratau colegii sau prietenii, pentru că oricare dintre ei putea să fie turnător la securitate. Ţin minte doar că atunci aveau cu ce cumpăra mâncare, dar aceasta, însă, nu se prea găsea.
Cât despre Revoluţie, cel puţin toţi ploieştenii au simţit-o ca pe ceva ce putea aduce o schimbare în bine. Atunci, pentru că acum, cei mai mulţi, sunt dezamăgiţi. „A fost ca o eliberare. Mă aşteptam să fie mai mult decât atât”, a spus o ploieşteancă. „Am zis că o să fie bine, că o să face ceva, dar nu am făcut nimic. S-au sacrificat nişte vieţi, nişte oameni, dar noi nu am realizat nimic”, a declarat o altă localnică. „A fost o revoltă populară din cauza lipsurilor, dar ştiam că această revoltă va înlocui o societate cu o alta pe care nu o cunoşteam”, a sunat o altă părere.
Peste o mie de oameni şi-au pierdut viaţa în Revoluţie, iar alţi 3.500 au fost răniţi, sau cel puţin aşa spun unele statistici.
„Eu cred că trăiam mai bine atunci decât acum; acum degeaba avem de toate, dacă nu avem bani. Nu avem de muncă, nu avem din ce trăi. Atunci, câţi erau, ne ajungeau, dar nu găseam mâncare. Atunci toţi aveam un serviciu, aveam siguranţa zilei de mâine, ori astăzi nu mai avem siguranţa zilei de mâine”.
„Nu e bine ce se întâmplă în societatea românească. Acum avem de toate, dar nu avem bani”.
„Mâncare nu se găsea, haine nu se găseau, multe nu se găseau… Înainte de 1989, ne temeam…, libera exprimare nu era de nici un fel… După Revoluţie, libera exprimare este atât de mare, încât fiecare poate zice tot ce vrea, dar zice degeaba”.
Raluca EPARU, Diana ROMAN
