Visează la un viitor mai bun

Are o situaţie financiară modestă, dar nu renunţă la visele lui. Este un copil liniştit şi bun la învăţătură, care îşi doreşte nespus de mult ca, într-o bună zi, să lucreze în domeniul IT, pentru a-şi ajuta părinţii.

Gabriel Banu învaţă la Colegiul Cantacuzino din Sinaia şi are o pasiune mare: calculatoarele. Familia nu şi-a permis să-i cumpere, însă reprezentanţii şcolii au fost impresionaţi de povestea lui şi l-au ajutat să aibe unul. Acum, Gabriel îşi doreşte să urmeze un curs de profil, pentru a obţine o diplomă, însă examenul costă 400 de lei, iar părinţii nu au cum să suporte aceste costuri. În plus, de la jumătatea lunii septembrie, încep şcolile, iar Gabriel mai are o soră, care are nevoie, ca şi el, de rechizite şi multe alte lucruri necesare la orele de clasă. Decât mama lucrează şi câştigă 700 de lei. Tatăl nu are serviciu. Băiatul a încercat să se angajeze în perioada verii, pentru a mai câştiga un ban, însă peste tot a primit acelaşi răspuns. Nimeni nu a vrut să-l angajeze numai pentru câteva luni, iar mulţi patroni i-au propus să renunţe la şcoală pentru a putea lucra cu normă întreagă şi pe o perioadă lungă de timp. Gabriel, însă, a refuzat să abandoneze şcoala. Nu-i place să vorbească despre toate aceste greutăţi şi se citeşte tristeţea pe chipul lui, însă când vine vorba despre visele, idealurile lui, chipul i se înseninează dintr-o dată. „Eu nu am chiulit niciodată de la ore şi nu am acceptat să las şcoala pentru un serviciu. Am vrut să-mi ajut părinţii şi să mă descurc şi pe cont propiu, adică să nu mai apelez la ajutorul lor financiar, pentru că nu au bani, însă nu s-a putut. Eu vreau să fiu operator PC. E un hobby pentru mine şi învăţ cât pot de mult despre acest domeniu. De mult, am observat că îmi este mult mai uşor să acumulez informaţii despre calculatoare, decât din alte domenii. Este foarte greu acum, deoarece începe anul şcolar şi atât eu, cât şi sora mea, avem nevoie de multe lucruri. Sperăm să ne descurcăm”, a povestit Gabriel Banu. Familia locuieşte într-o singură cameră, de 13 metri pătraţi, în casele sociale de pe strada Prundului. Mama lui Gabriel a încercat să găsească o garsonieră, însă câştigă prea puţin şi nu îşi permite să le ofere copiilor acest lux. În schimb, încearcă să-i ajute cum poate. Ştie că băiatul are pasiunea calculatorului, aşa că a fost de acord să aibă internet, însă acum începe şcoala şi sunt multe cheltuieli pentru un părinte cu doi copii. Părinţii sunt mândri de Gabriel: este un copil cuminte, liniştit şi bun la învăţătură. De-a lungul timpului, a învăţat să renunţe la multe lucruri pe care nu şi le putea permite, însă la şcoală şi la pasiunea lui nu va renunţa niciodată. Educaţia înseamnă viitor, iar Gabriel visează la viitorul lui, dar pentru asta are nevoie de mai mult … în primul rând de ajutorul nostru. Adelina ANEI